1. [DEX '09] CĂRĂUȘEȘTE adv. (Rar) În felul cărăușilor (1). [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ește.
2. [MDA2] cărăușește av [At: DDRF / P: ~ră-u~ / E: cărăuș + -ește] (Rar) În felul cărăușilor (1).
3. [DLRM] CĂRĂUȘEȘTE adv. (Rar) În felul cărăușilor. – Din cărăuș + suf. -ește.
4. [DEX '09] CĂRĂUȘI, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie, a se ocupa cu cărăușia. [Pr.: -ră-u-] – Din cărăuș.
5. [MDA2] cărăuși vi [At: ANON. CAR. / P: ~ră-u~ / Pzi: ~șesc / E: cărăuș] 1-2 A face cărăușie (1-2).
6. [CADE] CĂRĂUȘI (-ușesc) vb. tr. și intr. A exercita meseria de cărăuș; a transporta cu carul greutăți mari pînă la locuri depărtate.
7. [DLRLC] CĂRĂUȘI, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie. – Pronunțat: -ră-u-.
8. [DLRM] CĂRĂUȘI, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie. – Din cărăuș.
9. [Scriban] cărăușésc v. tr. Trans. Car cu caru. V. intr. Trăĭesc ca cărăuș.
10. [DOOM 3] cărăușește (desp. -ră-u-) adv.
11. [DOOM 2] cărăușește (-ră-u-) adv.
12. [DOOM 3] cărăuși (a ~) (desp. -ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărăușesc, 3 sg. cărăușește, imperf. 1 cărăușeam; conj. prez. 1 sg. să cărăușesc, 3 să cărăușească
13. [DOOM 2] cărăuși (a ~) (-ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărăușesc, imperf. 3 sg. cărăușea; conj. prez. 3 să cărăușească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL