1. [DEX '09] CĂRĂRUICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică.
2. [MDA2] cărăruică sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici / E: cărare + -uică] 1-2 (Rar; șhp) Cărămie (1-2).
3. [DLRLC] CĂRĂRUICĂ, cărăruici, s. f. Cărărușă. Apoi furca-n brîu să pui, Cărăruica Să-mi tot sui. TEODORESCU, P. P. 641. – Pronunțat: -rui-.
4. [DLRM] CĂRĂRUICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -uică.
5. [CADE] CĂRĂRUIE, CĂRĂRUȘĂ (pl. -uși). CĂRĂRUICĂ (pl. -ci), CĂRĂRUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. CĂRARE: o cărăruie sucită ne duce prin crăpăturile păretelui din stînga VLAH.; prăpăstiile grozave pe lîngă care șerpuia cărărușa ALECS..
6. [DOOM 3] cărăruică s. f., g.-d. art. cărăruicii; pl. cărăruici
7. [DOOM 2] cărăruică s. f., g.-d. art. cărăruicii; pl. cărăruici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL