1. [DEX '09] CĂRUȚĂRIE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. Atelier în care se făceau căruțe. 3. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Căruță + suf. -ărie.
2. [MDA2] căruțărie sf [At: I. IONESCU, D. 192 / E: căruță + -ărie] 1 Meșteșugul de a face căruțe (2). 2 (Înv) Atelier unde se construiesc căruțe (2). 3 (Csc) Unelte de căruțaș.
3. [DEX '98] CĂRUȚĂRIE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. Atelier unde se construiesc căruțe. 3. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Căruță + suf. -ărie.
4. [DLRLC] CĂRUȚĂRIE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. Are ateliere pentru toate meșteșugurile necesare agriculturii, precum: rotărie, fierărie, căruțărie. I. IONESCU, D. 192, 2. (Cu sens colectiv) Unelte de căruțaș. Unelte mecanice, unelte de drum de fier, unelte telegrafice., căruțărie. ODOBESCU, S. II 95.
5. [DLRM] CĂRUȚĂRIE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Din căruță + suf. -ărie.
6. [Șăineanu, ed. VI] căruțărie f. meseria căruțașului.
7. [Scriban] căruțăríe f. (d. căruță). Meseria de a face căruțe ș. a.
8. [DOOM 3] căruțărie s. f., art. căruțăria, g.-d. căruțării, art. căruțăriei
9. [DOOM 2] căruțărie s. f., g.-d. art. căruțăria, g.-d. căruțării, art. căruțăriei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL