1. [DEX '09] CĂRUȚAȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer. – Căruță + suf. -aș.
2. [MDA2] căruțaș sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: căruță + -aș] Persoană care transportă cu căruța marfa sau persoane Si: cărăuș, (înv) harabagiu, (reg) cărucer.
3. [CADE] CĂRUȚAȘ sm. Cel ce conduce o căruță, cel ce transportă oameni sau lucruri cu o căruță.
4. [DLRLC] CĂRUȚAȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă, poveri sau persoane; cărăuș, chirigiu. Aproape în toate zilele, la aceeași oră de dimineață, căruțașul trecea pe sub fereastra mea. DEMETRESCU, O. 116. Vînători și căruțași... culcați toți la pămînt, dorm acum duși. ODOBESCU, S. III 19.
5. [DLRM] CĂRUȚAȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă, poveri sau persoane. – Din căruță + suf. -aș.
6. [Șăineanu, ed. VI] căruțaș m. 1. cel ce duce cu căruța; 2. reparator de trăsuri.
7. [Scriban] căruțáș m. Cel ce conduce căruța.
8. [DOOM 3] căruțaș s. m., pl. căruțași
9. [DOOM 2] căruțaș s. m., pl. căruțași
10. [Argou] căruțaș, căruțași s. m. dezertor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL