Definiție și ce înseamnă căpățânar

1. [MDA2] căpățânar sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~e / E: căpățână + -ar] (Trs) Căpăstru (1).

2. [Argou] căpățânar, căpățânari s. m. criminal, ucigaș.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] căpăluire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: căpălui] (Nob) Săpare. […]
1. [MDA2] căpăluit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: căpălui] (Nob) Săpat. […]
1. [MDA2] căpăluș sn [At: N. R. P. P. V, 538, ap. DA ms / […]
1. [MDA2] căpări vtr [At: JAHRESBER. III, 318 / V: ~rî / Pzi: ~resc / […]
1. [DEX '09] CĂPĂSTRU, căpestre, s. n. Porțiune de harnașament, confecționată din frânghie sau din […]
1. [MDA2] căpătare sf [At: LB / Pl: ~tări / E: căpăta] 1 Obținere a […]
1. [DEX '09] CĂPĂTAT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Expr. […]
1. [CADE] CĂPĂTUEALĂ (pl. -eli) sf. Faptul de a (se) căpătui: n’are altă grijă decît […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro