1. [DEX '09] CĂPUTARE, căputări, s. f. (Rar) Acțiunea de a căputa. – V. căputa.
2. [MDA2] căputare sf [At: LB / Pl: ~tări / E: căputo] (Rar) 1 Aplicare a unor căpute (1, 2) noi la o încălțăminte uzată Si: căputat (1), căputătură (1), încăputare (1). 2 Înlocuire, totală sau parțială, la un ciorap uzat, a părții care acoperă laba piciorului Si: căputat1 (2), căputătură (2), încăputare (2).
3. [DLRM] CĂPUTARE, căputări, s. f. (Rar) Acțiunea de a căputa.
4. [DEX '09] CĂPUTA, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută.
5. [MDA2] căputa [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tez, (rar) căput / E: căpută] 1-2 vt A pune căpute (1-2) noi la o încălțăminte uzată Si: a încăpută. 3 vt A înlocui, total sau parțial, partea care acoperă laba piciorului unui ciorap uzat Si: a încăpută. 4-5 vtr (Fig) A (se) potrivi ca o căpută la încălțăminte. 6 vt A însăila (de mântuială) Si: (reg) a înciocola. 7 vr (D. un văduv; rar) A se recăsători cu o văduvă.
6. [CADE] CĂPUTA (-tez) vb. tr. Mold. 👞 A pune căpute, a încăpută: să mai dea un irmilic Iui Pavel, iar el să-i căputeze ciubotele CRG..
7. [CADE] ÎNCĂPUTA (-tez) I. vb. tr. 1 👞 = CĂPUTA: ~ ghetele, cizmele ¶ 2 👞 A drege ciorapii, împletind alte vîrfuri sau altă talpă ¶ 3 A lungi, adăugînd o bucată: scurteica... o scurtase mereu pe la poale, ca să-și încăputeze mînecile (DLVR.) ¶ 4 Ⓕ A înjheba, a prepara în grabă. II. vb. refl. 1 A se potrivî în mărime (PAMF.) ¶ 2 A se înjheba: s’a încăputat numai din globitul lor douăzeci de pogoane de seceri (S.-ALD.); la douăzeci de ani... lesne se încăputează un culcuș de traiu (DLVR.).
8. [DLRLC] CĂPUTA, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. Văzînd noi că era cît pe ce să se încaiere la bătaie, ne punem la mijloc și-i împăcăm cu mare greu; loan să mai dea un irmilic lui Pavel, iar el să-i căputeze ciubotele. CREANGĂ, A. 107. Ciubota căputată Bună-ar fi, cînd n-ar fi spartă. ȘEZ. V 15. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care îmbracă laba piciorului. – Variantă: încăputa (DELAVRANCEA, H. T. 16) vb., I.
9. [DLRLC] ÎNCĂPUTA vb. I v. căputa.
10. [DLRM] CĂPUTA, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care acoperă laba piciorului. [Var.: încăputa vb. I] – Din căpută.
11. [Șăineanu, ed. VI] căputà V. a pune căpute la carâmbii unei cisme.
12. [Scriban] căputéz v. tr. (d. căpută). Pun căpute la încălțăminte. – Și încăp-.
13. [Scriban] încăputéz, V. căputez.
14. [DOOM 3] căputare s. f., g.-d. art. căputării; pl. căputări
15. [DOOM 2] căputare s. f., g.-d. art. căputării; pl. căputări
16. [DOOM 3] căputa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. căputez, 3 căputează; conj. prez. 1 sg. să căputez, 3 să căputeze
17. [DOOM 2] căputa (a ~) vb., ind. prez. 3 căputează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL