1. [MDA2] căptușit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: căptuși] 1-5 Căptușire (1-5).
2. [MDA2] căptușit2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 87 / V: cup~, cuptușită / Pl: ~iți, ~e / E: căptuși] 1-5 Căruia i s-a aplicat o căptușeală (1, 4-7). 5[1] (Pfm) Răcit rău.
3. [Scriban] căptușít, -ă adj. Întărit cu căptușeală. Fig. Prevăzut, garnisit: căptușit cu banĭ.
4. [DEX '09] CĂPTUȘI, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din căptuh (înv. „căptușeală” < germ.).
5. [MDA2] căptuși [At: TDRG / V: (reg) cup~ / Pzi: ~șesc / E: căptuh] 1-5 vt A aplica o căptușeală (1, 4-7). 6 vt (Reg; îf cup~) A acoperi un animal cu ceva spre a-l împiedica să fugă. 7 vt A îndesa. 8 vt A ticsi. 9 vt (Fam) A înșfăca. 10 vt (Fam) A bate (zdravăn) pe cineva. 11 vt (Fig) A înăbuși acoperind pe cineva. 12 vt (Înv; fig) A acoperi. 13 vt (Fam) A șterpeli. 14 vt (Fam) A înșela. 15 vr (Fam) A se alege cu ceva Si: (îrg) a se căpui. 16 vr (Fam) A se îmbăta. 17 vr (Pfm) A răci zdravăn.
6. [MDA2] cuptuși v vz căptuși
7. [MDA2] ptuși[1] v vz căptuși
8. [CADE] CĂPTUȘI (-ușesc) vb. tr. 1 A acoperi dosul unei haine cosînd pe toată întinderea ei altă materie ¶ 2 A acoperi ceva (cu scînduri, cu plăci, cu tăblii, cu hîrtie, etc.) ca să devie mai rezistent, mai frumos, etc.: ~ pereții cu scînduri; ~ o corabie cu plăci de fier ¶ 3 A îmbrăca, a așterne, a acoperi cu var, cu nisip, cu pietriș, etc. ¶ 4 Fig. familiar A șterpeli; a înșela, a păcăli: Ah! ce bine-mi pare Că i-am căptușit ALECS..
9. [CADE] ❍ CUPTUȘI ... = CĂPTUȘI ...
10. [DLRLC] CĂPTUȘI, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A coase, a fixa, a prinde o căptușeală la o haină; a dubla haina. Croitorul căptușește paltonul. 2. Tranz. A acoperi (un obiect) pe dinăuntru sau pe dinafară cu un strat de protecție, de izolare, de înfrumusețare etc. Ferestrele erau căptușite bine cu rogojini groase, incit nu se zărea rază de lumină. POPESCU, B. I 106. ◊ Fig. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. REBREANU, R. I 70. 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. După trenuri căptușite cu infanterie, curgeau cele cu artilerie. CAMILAR, N. II 101. 4. Tranz. (Familiar) A prinde (pe cineva), a înșfăca, a pune mîna pe... Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! CREANGĂ, A. 49. Ah! Ce bine-mi pare Că i-am căptușit [pe cei doi pungași]! ALECSANDRI, T. I 163. ◊ Expr. A căptuși bine (pe cineva) = a prinde pe cineva la strîmtoare, a-l aranja, a i-o face bună. Tocmai de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat. Ei, că bine mi te-am căptușit! CREANGĂ, P. 206. 5. Refl. (Familiar) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! ALECSANDRI, T. I 101.
11. [DLRM] CĂPTUȘI, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A coase o căptușeală la o haină; a dubla o haină. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe din afară, cu un strat de protecție, de izolare etc. 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. Două trenuri căptușite cu infanterie (CAMILAR). 4. Tranz. (Fam.) A pune mîna pe...; a înșfăca. Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! (CREANGĂ). ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! (ALECSANDRI). – Din căptuh (înv.) „căptușeală” (< germ. *Kapptuch „învelitoare”).
12. [Șăineanu, ed. VI] căptușì v. l. a acoperi dosul unei materii, cosând altă materie d’alungul ei; 2. a acoperi cu plăci și tăblii spre a face mai tare și mai frumos; 3. fig. și pop. a înșela: m’a căptușit cu câteva mii de lei. [Origină necunoscută].
13. [Scriban] căptușésc v. tr. (d. căptuh). Pun altă stofă orĭ material pe dedesuptu uneĭ haĭne, uneĭ ghete, unuĭ dulap, unuĭ părete ș. a.: a căptuși o haĭnă cu mătase, un bastiment cu fer. Fig. Fam. Înșel, escrochez: a căptuși pe cineva cu cîțĭ-va francĭ. V. astăresc.
14. [DOOM 3] căptuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușesc, 3 sg. căptușește, imperf. 1 căptușeam; conj. prez. 1 sg. să căptușesc, 3 să căptușească
15. [DOOM 2] căptuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușesc, imperf. 3 sg. căptușea; conj. prez. 3 să căptușească
16. [MDO] căptuși (conj. căptușească)
17. [IVO-III] căptușesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
18. [Argou] căptușit, -ă, căptușiți, -te adj. bătut.
19. [Argou] a avea sarsanaua căptușită expr. (int. – d. victima potențială a unui hoț)) a avea economii
20. [Argou] căptuși, căptușesc I v. t. a bate. II v. r. a da de necaz.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL