1. [DEX '09] CĂPEȚEL, căpețele, s. n. 1. Bucățică mică (din ceva). 2. Colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morților. – Lat. capitellum.
2. [MDA2] căpețel1 sn [At: BIBLIA (1688) / V: ~păț~ / Pl: ~e / E: ml capitellum] 1 (Înv) Început al unei cărți Si: capitol (1). 2 Bucățică din ceva Vz cap1 (167). 3-5 (Mpl) Colivă, colaci și prescuri care se duc la biserică pentru morți, la anumite termene fixate prin tradiție Si: (pop) capete1 (171), soroace.
3. [CADE] CĂPEȚEL1 (pl. -ele) sn. 1 Căpătîiu, capăt mic, bucățică (rămasă, ruptă sau tăiată din ceva): în clondir se stinge ~ul de lumină EMIN.; găsesc pe Moș Vasile ... ciugulind ... un ~ de ață de pe macat VLAH. ¶ 2 Olten. Băn. Colac rotund sau oval, la mijloc cu o cruce, ale cărei brațe sînt înflorite cu pistornicul; se împart mai adesea la praznice, în Sîmbăta morților, etc. ¶ 3 Olten. Trans. Căpețeală [lat. capĭtium + suf. -el].
4. [CADE] ❍CĂPEȚEL2 (pl. -ele) sn. Olten. 1 dim. CĂPEȚ ¶ 2 Covată, postavă mică.
5. [DLRLC] CĂPEȚEL, căpețele, s. n. Bucățică mică din ceva (mai ales dintr-o luminare consumată). La căpețelul de luminare ce sta în gîtul gărafei, cu ochiul roș și bolnav, el deschise o carte legată cu piele și roasă de molii. EMINESCU, N. 44. În clondir se stinge căpețelul de lumină! EMINESCU, O. I 49.
6. [DLRM] CĂPEȚEL, căpețele, s. n. 1. Bucățică mică (dintr-o lumînare consumată). 2. Colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morților. – Lat. capitellum.
7. [Șăineanu, ed. VI] căpețel n. 1. căpătâiu, bucată mică: în clondir se stinge căpețelul de lumină EM.; 2. lumânare la capătul mortului: nici pomană, nici capețele. [Lat. CAPITELLUM].
8. [Scriban] căpețél n., pl. e (lat. capitĕllum saŭ dim. d. capăt. V. capitel). Capăt mic: căpetel de lumînare, de țigară, de chibrit, de ață. Călăvie. Vest. Căpețeală.
9. [MDA2] căpățel sn vz căpețel1
10. [DOOM 3] căpețel s. n., pl. căpețele
11. [DOOM 2] căpețel s. n., pl. căpețele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL