1. [DEX '09] CĂPENEAG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneag s. n.] – Din magh. köpenyeg.
2. [MDA2] căpeneag sn [At: (a. 1811) IORGA, S. D. XII, 227 / V: chep-, chip-, ~ea sf / Pl: ~ege / E: mg köpenyeg, tc kepenek] 1 (Trs; Ban) Manta. 2 (Trs; Ban) Manta militară. 3 (Trs; Ban; îe) După ploaie, ~ Prea târziu! 4 (Trs; Ban; îe) Și-a întors ~ul pe dos Și-a schimbat părerea pe neașteptate. 5 (Trs; Ban; îae) S-a supărat. 6 (Reg) Glugă a cojocului. 7-8 Fund al căciulii (sau al pălăriei). 9 (Mol; înv; îf chep-) Manta având croiala unui pardesiu, uneori cu guler răsfrânt din blană de vulpe. 10 (Mol; înv; îf chep~) Haină de însurătoare a flăcăilor Si: (înv) giubea. 11 (Mol) Copăcel.
3. [CADE] CĂPENEAG (pl. -ege) sn. Olten. Bucov. Trans. Maram. 👉 CHEPENEAG.
4. [DLRLC] CĂPENEAG, căpeneaguri, s. n. (Învechit) Haină lungă și largă, care acoperea tot corpul. Că-s voinic, nu-s blăstămat, Știu potirii ce să-i fac, Că-s voinic cu căpeneag; M-oi pleca după un fag Ș-oi ridica c-un baltag. ȘEZ. VII 145.
5. [DLRM] CĂPENEAG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă, care acoperea tot corpul. V. palton, suman. – Magh. köpenyeg.
6. [Șăineanu, ed. VI] căpeneag n. haină cu glugă a Bănățenilor. [Ung. KÖPENYEG]. V. chepeneag.
7. [Scriban] căpeneág, V. chepeneag.
8. [DEX '09] CHEPENEAG s. n. v. căpeneag.
9. [MDA2] căpenea sf vz căpeneag
10. [MDA2] chepeneag sn vz căpeneag
11. [MDA2] chipănag sn vz căpeneag
12. [MDA2] chipineg sn vz căpeneag
13. [CADE] CHEPENEAG, ❍ CĂPENEAG (pl. -ege) sn. 1 ‡ Haină boierească de paradă, strînsă pe trup: Mihnea a îmbrăcat chepeneag de catifea roșie (ODOB.) ¶ 2 Manta de ploaie; (P): după ploaie, ~, se zice cînd ni se aduce ceva prea tîrziu, cînd nu mai e nevoie, ori cînd se iau măsuri de pază după ce s’a întîmplat o nenorocire, sau după ce a trecut primejdia [ung. köpenyeg].
14. [Șăineanu, ed. VI] chepeneag n. 1. odinioară, haină boierească de paradă, strânsă pe trup: chepeneag de catifea roșie cu ceaprazuri și cu bumbi de aur OD.; 2. azi, mantă de pânză groasă cu glugă, asemenea ghebei: după ploaie chepeneag PANN. [Turc. KEPENEK (de unde și ung. köpenyeg; v. căpeneag)].
15. [Scriban] chepeneág n., pl. ege (ung. köpenyeg, turc. kepenék, de unde și bg. kepenĭeg și rut. [d. rom.] kepenĕag. V. cabană 1, caftan, capot). Véchĭ. O haĭnă de paradă strînsă pe corp. Azĭ. Trans. Munt. Manta de ploaĭe (cu glugă). După ploaĭe chepeneag, se zice cînd viĭ cu un lucru după ce nu maĭ este nevoĭe de el. – Și chipineag. În Trans. și căpeneag (d. ung.). V. ipingea, căcĭulă, felon, pelerină.
16. [DOOM 3] !căpeneag (înv., reg.) s. n., pl. căpenege
17. [DOOM 2] căpeneag/chepeneag (înv.) s. n., pl. căpenege/chepenege
18. [DOOM 2] chepeneag v. căpeneag
19. [DER] căpeneag (căpenege), s. n. – Haină lungă și largă, pelerină. – Var. chepeneag. Mag. kőpőnyeg (DAR; Gáldi, Dict., 86).
20. [Onomastic] CĂPENEAG sau chepeneag, subst. manta de ploae, haină boierească. 1. Căpeneag, C., Ion (17 A II 226); 2. – vătaf din Căpenegi (17 A IV 140).
21. [Onomastic] CĂPENEAGĂ, S., olt. (Cras), < subst. căpeneag, (haină) < magh.
22. [DAR] căpeneag (chepeneag), căpeneaguri (chepeneaguri), s.n. (înv.) 1. haină lungă și largă cu glugă, care acoperea tot corpul; manta, ghebă, zeghe, suman, ipingea. 2. gluga mantalei. 3. fundul căciulii sau al pălăriei. 4. copăcel.
23. [DRAM 2021] căpeneag, (chepeneag), s.n. (reg.; înv.) 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi, 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc. – Din magh. köpönyeg „manta” (MDA). ■ Cuv. rom. > ucr. kepeněag (Scriban).
24. [DRAM 2015] căpeneag, (căpenegaș, chepeneag), s.n. – (reg.; înv.) 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi, 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc (Bârlea, 1924). – Din magh. köpönyeg „manta” (Bud, 1908; Șăineanu, DA, Galdi, cf. DER; MDA). Cuv. rom. > ucr. kepeněag (Scriban).
25. [DRAM] căpeneag, (căpenegaș, chepeneag), s.n. – 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc (Bârlea 1924). – Din magh. köpönyeg „manta” (Bud 1908).
26. [DRAM 2021] chepeneag, s.n. v. căpeneag („manta, pelerină”).
27. [DRAM 2015] chepeneag, s.n. – v. căpeneag.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL