1. [DEX '09] CĂMĂRUȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară; cămăruie. – Cămară + suf. -uță.
2. [MDA2] cămăruță sf [At: NEGRUZZI, S. I. 19 / Pl: ~țe / E: cămară + -uță] 1-2 (Șhp) Cămară (1) (mică) Si: cămăruică (1-2), cămăruie (1-2), cămărușă (1-2).
3. [DLRLC] CĂMĂRUȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară. 1. v. cămară (1). În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Cîinele). GOROVEI, C. 57. 2. v. cămară (2). Scoțînd niște metanii... începu a se juca cu ele, preîmblîndu-se în lung și în larg prin mica cămăruță. NEGRUZZI, S. I 18.
4. [DLRM] CĂMĂRUȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară.
5. [Scriban] cămărúță f., pl. e. Cameră saŭ cămară mică.
6. [CADE] CĂMĂRUIE, CĂMĂRUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. CĂMARĂ: scobi în pîntecele acelui munte o mulțime de cămări și cămăruțe ISP..
7. [DOOM 3] cămăruță s. f., g.-d. art. cămăruței; pl. cămăruțe
8. [DOOM 2] cămăruță s. f., g.-d. art. cămăruței; pl. cămăruțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL