1. [DEX '09] CĂMĂRAȘ, cămărași, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș care avea în grijă odăile domnului, în special cămara domnească. ♦ (Înv.) Intendent la o mănăstire. – Cămară + suf. -aș.
2. [MDA2] cămăraș sm [At: DOSOFTEI, V. S. 34 / V: camar~ / Pl: ~i / E: cămară + -aș] 1-2 (Înv) Funcție și rang de slujbaș la cămara (11) domnitorului sau la alte servicii ale cămării domnești Si: camerier (3), cămărar (1-2), șambelan. 3 (Înv) Boier care avea funcția de cămăraș (1) Si: camerier, cămărar (3), șambelan. 4 (Înv; șîs mare-~, ~ul-cel-mare, vel~) Grad și funcție ale boierului de rangul doi (după vel grămătic) care avea în grijă veniturile cămării (14) domnești și cheltuielile curții, precum și jurisdicția negustorilor străini. 5 (Înv; îas) Boier cu funcția de cămăraș. 6-7 (Înv; îs) ~ul al doilea, vtori-~ Funcție și grad al funcționarului care urma ierarhic după marele cămăraș (1) și, împreună cu caftangiul, avea grijă de garderoba domnului. 8 (Înv; îas) Funcționar cu gradul de cămăraș (5). 9 (Înv; îs) ~-de-izvoade Logofăt-de-taină. 10 (Înv; îs) ~-de-catastișe Funcționar care purta condica ostașilor. 11-12 (Înv; îs) (Marele) ~ al ocnelor Funcție și rang al boierului de la casa domnului, care administra în credință (în regie) ocnele de sare, când venitul lor nu se vindea. 13 (Înv; îas) Boier cu funcția de cămăraș (8). 14-15 (Înv; pex; îas) Intendent și casier la salinele statului. 16 (Îrg) Funcționar al oficiului statului unde schimbau moții aurul din mine. 17 (Îrg) Intendent la o mănăstire Si: cămărar (1).
3. [CADE] ‡CĂMĂRAȘ sm. 🔎 1 Slujbaș la cămara domnească; slujitor în odăile Domnului, camerier: ~ul se plimba în acel timp pe prispa caselor FIL. ¶ 2 Marele ~, sau ~ul, boier de rangul al doilea care administra veniturile cămării domnești ¶ 3 ~ de izvoade, boier de rangul al treilea, numit și logofăt de taină ¶ 4 ~ de ocnă, administrator al ocnelor de sare pe socoteala Domnului.
4. [CADE] ‡CĂMĂRĂȘEL sm. dim. CĂMĂRAȘ. 🔎 Camerier, slujitor în odăile Domnului: ar fi găsit a doua zi cămărășeii boabe de mărgăritar ... prin odaia de culcare a lui Vodă ODOB..
5. [DEX '98] CĂMĂRAȘ, cămărași, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș care avea în grijă odăile domnului, în special cămara domnească. ♦ (Înv.) Intendent la o mănăstire. – Cămară + suf. -aș.
6. [DLRLC] CĂMĂRAȘ, cămărași, s. m. (Învechit) Slujbaș la odăile domnitorului, în special la camera de dormit. V. șambelan, camerier. Mai întinse și mai luminate erau sălile de adunare, cămările feluritelor dregătorii și odăile locuite de cămărași. ODOBESCU, S. A. 131. ◊ Marele cămăraș = boier însărcinat cu administrarea veniturilor vistieriei domnești. Cămăraș (al ocnelor) = boier însărcinat cu administrarea (pe seama domnului) a ocnelor de sare. Vătaful... dă socoteala cămărașului de la Tîrgul Ocnii. I. IONESCU, P. 354. Cămăraș din Ocna Veche. TEODORESCU, P. P. 337. ♦ Intendent. Vavila-i cămărașul mănăstirii, el învîrtește toate. HOGAȘ, DR. II 240.
7. [DLRM] CĂMĂRAȘ, cămărași, s. m. (Înv.) Slujbaș la odăile domnitorului, în special la camera de dormit. ♦ Intendent. – Din cămară + suf. -aș.
8. [Șăineanu, ed. VI] cămăraș m. 1. slujitor al cămarei: odăile locuite de cămărași OD.; 2. (Marele) odinioară, tezaurarul particular al Domnului sau șambelanul Curții; 3. mai marele peste ocne.
9. [Scriban] cămăráș m. (ung. kamarás). Sec. 16-18. Slujitor al cămăriĭ (al vistieriiĭ domneștĭ). Marele cămăraș, boĭer de rangu al doilea, tezauraru particular al domnuluĭ orĭ șambelanu curțiĭ domneștĭ (V. camerier). Cămăraș de izvoade (saŭ logofăt de taĭnă), boĭer de rangu al treilea, incasator al unor taxe (de la bresle). Cămăraș de ocnă, șefu ocnelor. Cămăraș de rafturĭ, rahtivan. Sec. 19. Casier, intendent, iconom (ca cel ce incasează baniĭ la scrîncĭov. – În est camaraș.
10. [DOOM 3] cămăraș s. m., pl. cămărași
11. [DOOM 2] cămăraș s. m., pl. cămărași
12. [DE] CĂMĂRAȘU, com. în jud. Cluj; 2.999 loc. (1991).
13. [DRAM 2021] cămăraș, cămărași, s.m. (reg.) Persoană însărcinată cu păstrarea alimentelor (la obiceiul Vergelului) sau a băuturii (în cadrul ceremoniilor de nuntă). – Din cămară + suf. -aș (DLRM, MDA).
14. [DRAM 2015] cămăraș, cămărași, s.m. – (reg.) Persoană însărcinată cu păstrarea alimentelor (la obiceiul Vergelului) sau a băuturii (în cadrul ceremoniilor de nuntă). – Din cămară (< lat. *camara < vgr. kamara „boltă” > vsl. kamara, Scriban, DEX) + suf. -aș (DEX, DLRM, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL