1. [DEX '09] COLIVĂ, colive, s. f. (În practicile religioase ortodoxe) Grâu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte pentru pomenirea morților, la înmormântări și la parastase. – Din sl. kolivo.
2. [MDA2] colivă sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 195 / V: ~ibă2 / Pl: ~ve, ~vi / E: vsl колива, gr χόλβογ] 1 (În practicile religioase ortodoxe) Grâu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte de pomană la înmormântări și la parastase. 2 (Pop; îe) A i se face ~va sau A fi cu (sau a îi bate, a îi suna, a îi juca) ~va în piept sau A mirosi a ~ A fi aproape să moară. 3 (Îe) A mânca cuiva ~va A dori moartea cuiva. 4 (Îae) A omorî pe cineva.
3. [CADE] COLIVĂ (pl. -ve) sf. 1 🍽 Grîu fiert amestecat cu nuci pisate și cu zahăr, care se împarte ca pomană la morți sau se duce la biserică ca un prinos către sfinți (🖼 1379); Ⓕ: miroase a ~ sau îi sună coliva în piept, e pe ducă, n’o mai duce mult, e cu un picior în groapă; a mînca coliva cuiva, a-i supraviețui, a-l duce curînd la groapă ¶ 2 ‡ ⛪ Pomană pentru sufletele morților dusă la biserică: în ziua de Sfeti Gheorghe... duce ~ un miel întreg la biserică (LET.) [vsl. koliva; gr.-biz. κόλλυβα].
4. [DEX '98] COLIVĂ, colive, s. f. (În practicile religioase ortodoxe) Grâu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte ca pomană la înmormântări și la parastase. – Din sl. kolivo.
5. [DLRLC] COLIVĂ, colive, s. f. (În practicile religioase creștine-ortodoxe) Preparat alimentar făcut din grîu fiert amestecat cu zahăr și nuci pisate, împărțit ca pomană la înmormîntări și la parastase. Afară... complicate colive cu nuci aurite și o întreagă armată de popi și de ciocli aștepta. ANGHEL, PR. 65. Veneau la urmă popii... grași, Cu pîntece rotunde, umflate de colivă. MACEDONSKI, O. I 42. Numai să fi avut pîntece, unde să pui coliva și bucatele, atît de multe erau. CREANGĂ, A. 11.
6. [DLRM] COLIVĂ, colive, s. f. (În practicile religioase creștine-ortodoxe) Grîu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate, împărțit ca pomană la înmormîntări și la parastase. – Slav (v. sl. kulĭvija <gr.).
7. [Șăineanu, ed. VI] colivă f. grâu fiert și gros măcinat, amestecat cu nuci pisate și presărat cu zahăr, scorțișoară, etc.: coliva se împarte ca pomană la mort; de aci fig.: ca mâine o să-mi mănânce coliva PANN. [De origină slavo-greacă].
8. [Scriban] colívă f., pl. ĭ (ngr. kólyva, d. vgr. kóllyba, colivă, și kóllybos, monetă mică, bănuț, [cuv. ebraic]; vsl. bg. rus. kólivo, colivă. V. călăvie). O mîncare dulce (făcută din grîŭ fert, nucĭ pisate, zahar pisat, scorțișoara ș. a.) care se ofera maĭ ales „de sufletu morților” la înmormîntări și la zilele comemorative ale morților. Fig. Iron. A i se bate (a-ĭ suna) cuĭva coliva în pept, a fi aproape de moarte. A dori să mănîncĭ din coliva cuĭva, a-ĭ dori moartea, a-ĭ purta sîmbetele. V. pupăză.
9. [MDA2] călăvie sf vz colivă
10. [MDA2] colibă2 sf vz colivă
11. [CADE] COLIVIOARĂ1 (pl. -re) sf. dim. COLIVĂ.
12. [Scriban] călăvíe f. (var. din colivă). Munt. Mold. Prescură în formă de cruce saŭ de trifoĭ cu patru foĭ, numită și cap, capăt și căpețel, care se stropește cu vin și se presară cu zahăr și se mănîncă de aĭ caseĭ cînd e mortu pe catafalc. – În Trans. călăíe, un fel de turtă de făină de grîŭ, lapte și oŭă. V. colac, naporojne.
13. [DOOM 3] colivă s. f., g.-d. art. colivei; pl. colive
14. [DOOM 2] colivă s. f., g.-d. art. colivei; pl. colive
15. [DER] colivă (colive), s. f. – Dulce preparat din grîu fiert, nuci și zahăr care se dă de pomană pentru odihna sufletului unui mort. Gr. ϰόλυβα, prin intermediul sl. koliva (Roesler 570; Miklosich, Slaw. Elem., 25; Mikosich, Lexicon, 297; Murnu 15; Vasmer, Gr., 79), cf. bg. kolivo, sb. koljivo. – Der. colivar, s. m. (persoană care se duce la toate slujbele unde se dă de pomană; parazit, pomanagiu; Arg., polițist, jandarm; Arg., seminarist).
16. [Argou] colivă, colive s. f. (deț., mil.) arpacaș.
17. [Argou] a mirosi a colivă expr. a suferi de o boală incurabilă; a ajunge în ultimul stadiu al unei boli incurabile.
18. [Argou] a umbla după colivă expr. a fi pomanagiu.
19. [Argou] a-i mânca (cuiva) coliva expr. (intl.) 1. a înmormânta. 2. a ucide, a omorî. 3. a-i supraviețui (cuiva).
20. [Argou] cu coliva-n piept expr. în pragul morții; muribund.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL