Definiție și ce înseamnă călăuzit

1. [MDA2] călăuzit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 184 / V: ~zlit / Pl: ~iți, ~e / E: călăuzi1] 1 Condus pe un drum. 2 Îndrumat. 3 Orientat.

2. [Șăineanu, ed. VI] călăuzit a. condus: în văzduh călăuzite de un pilot, bătrân cocor AL.

3. [DEX '09] CĂLĂUZI, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... [Pr.: -lă-u-] – Din călăuză.

4. [MDA2] călăuzi1 [At: ANON. CAR. / V: ~zli / P: ~lă-u~ / Pzi: ~zesc / E: călăuză + -i] 1 vt A conduce pe cineva pe un drum. 2 vt A îndruma. 3 vr A se orienta.

5. [MDA2] călăuzi2 vt [At: COMAN, GL. / P: ~lă-u~ / Pzi: ~zesc / E: nct] A zăpăci pe cineva cu zgomot asurzitor.

6. [MDA2] călăuzli v vz călăuzi1

7. [MDA2] călăuzlit, ~ă a vz călăuzit

8. [CADE] CĂLĂUZI (-zesc) vb. tr. 1 A întovărăși pe cineva spre a-i arăta drumul, a servi de călăuză: zise vizitiilor să se ție pe urma lui, că el fi va ~ ISP. ¶ 2 pr. ext. A îndrepta, a conduce, a îndruma: două diguri... călăuzesc valurile canalului în lăuntrul mării VLAH. ¶ 3 Fig. A povățui, a da sfaturi.

9. [CADE] CĂLĂUZITOR I. adj. verb. CĂLĂUZI. Care călăuzește. II. sm. Cel ce călăuzește, călăuză, se lăsa purtat... de pasul hotărît și neostenit al ~ului DEM..

10. [DLRLC] CĂLĂUZI, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce (pe cineva) pe un drum. Cotoșmanul însă o apucă înainte și zise vizitiilor să se ție pe urma lui, că el îi va călăuzi. ISPIRESCU, L. 292. Din cea zare luminoasă vi- ne-un lung șir de cucoare... în văzduh călăuzite de-un pilot, bătrîn cocor. ALECSANDRI, P. A. 119. Toate aceste vechi rămășițe a gloriei strămoșești... te vizitam călăuzit de un bătrîn mazil. NEGRUZZI, S. I 184. ◊ (Poetic) [Luceafărul] tremură ca alte dăți în codri și pe dealuri. Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri. EMINESCU, O.I 181. 2. A îndruma, a învăța, a povățui (într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.). P.M.R. a călăuzit muncitorimea în lupta împotriva dușmanului de clasă. REZ. HOT. I 16. Învățătura lui Lenin și Stalin călăuzește Partidul Muncitoresc Romîn, și pe baza acestei învățături el conduce clasa muncitoare și întreg poporul muncitor pe drumul construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 1, 52. Partidul proletariatului poate călăuzi lupta maselor spre victorie pentru că el este înarmat cu teoria revoluționară, cu știința marxist-leninistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 2/4. ◊ Absol. Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină... Care-ndîrjește, care călește, Călăuzește și limpezește! DEȘLIU, G. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «după» sau «de») A se orienta, a se conduce după... În lupta pentru întărirea statului democrat-popular, Partidul Muncitoresc Romîn se călăuzește de ideile lui Lenin-Stalin, inspirîndu-se din măreața experiență istorică a construirii socialismului în Uniunea Sovietică. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 669. Partidul nostru se călăuzește în munca sa pe tărîmul învățămîntului public de învățătura leninist-stalinistă, care ne arată că socialismul nu poate fi construit cu analfabeți. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 51.

11. [DLRM] CĂLĂUZI, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... – Din călăuză.

12. [Șăineanu, ed. VI] călăuzi v. 1. a servi de călăuză; 2. fig. a conduce, a dirija.

13. [Scriban] călăuzésc v. tr. Conduc, arăt drumu.

14. [DOOM 3] călăuzi (a ~) (desp. -lă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăuzesc, 3 sg. călăuzește, imperf. 1 călăuzeam; conj. prez. 1 sg. să călăuzesc, 3 să călăuzească

15. [DOOM 2] călăuzi (a ~) (-lă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăuzesc, imperf. 3 sg. călăuzea; conj. prez. 3 să călăuzească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINOLENT, -Ă, sangvinolenți, -te, adj. 1. Amestecat cu sânge, care conține sânge. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro