1. [DEX '09] CĂLĂRIE s. f. Acțiunea de a călări; călărit. ♦ Arta de a călări. ♦ Ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitație. – Călare + suf. -ie.
2. [MDA2] călărie sf [At: URECHE, L. 190/4 / Pl: ~ii / E: călare + -ie] 1 Deplasare stând pe un cal sau pe alt animal Si: (rar) călărire, călărit1. 2 Artă de a călări (1). 3 (Reg) Cal de călărie (1).
3. [CADE] CĂLĂRIE sf. 1 Arta de a călări ¶ 2 Deprinderea calului de a purta pe călăreț: cai de ~ [călare].
4. [DLRLC] CĂLĂRIE s. f. Acțiunea sau arta de a călări. Pantaloni de călărie. ▭ Care muncă mi-e mai dragă? Munca cea de haiducie, Pistoale de Veneție Și cal bun de călărie. ALECSANDRI, P. P. 290.
5. [DLRM] CĂLĂRIE s. f. Acțiunea sau arta de a călări. – Din călare + suf. -ie.
6. [Șăineanu, ed. VI] călărie f. 1. arta de a umbla călare; 2. deprinderea calului la șea: cal de călărie.
7. [Scriban] călăríe f. Arta de a călări: cal de călărie. Acțiunea de a călări: călăria e plăcută.
8. [DOOM 3] călărie s. f., art. călăria, g.-d. călării, art. călăriei
9. [DOOM 2] călărie s. f., art. călăria, g.-d. călării, art. călăriei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL