Definiție și ce înseamnă călăresc

1. [DEX '09] CĂLĂRESC, -EASCĂ, călărești, adj. (Înv.) De călăreț; de cavalerie. Oști călărești. – Călare + suf. -esc.

2. [MDA2] călăresc, ~ească a [At: GOLESCU, Î. 101 / Pl: ~ești / E: călare + -esc] 1 Specific călărețului (1). 2 Al călărețului (1). 3 Care provine de la călăreț (1).

3. [DLRLC] CĂLĂRESC, -EASCĂ, călărești, adj. (Învechit, despre armate) Care luptă călare. Oștirile călărești ce sînt îmbrăcate în haine husărești. GOLESCU, Î. 133.

4. [DLRM] CĂLĂRESC, -EASCĂ, călărești, adj. (Înv.) Care luptă călare. – Din călare + suf. -esc.

5. [Scriban] călărésc v. intr. (d. călare). Merg călare: petrec timpu călărind. V. tr. am călărit doĭ caĭ astăzĭ.

6. [DEX '09] CĂLĂRI, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.

7. [MDA2] călări1 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~resc, (nob) calăr / E: călare] 1 vi A merge stând pe un cal (sau alt animal). 2 vt A mâna calul stând călare. 3 vt A încăleca. 4 vt (Fig) A stăpâni și a conduce după propria voință.

8. [CADE] CĂLĂRI (-ăresc) vb. intr. A umbla călare.

9. [DLRLC] CĂLĂRI, călăresc, vb. IV. 1. Intranz. A umbla, a merge călare. Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia. Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104. 2. Tranz. A purta calul stînd călare pe el; a încăleca. Caii... Nu-i pot dichisi, Nu-i pot călări. TEODORESCU, P. P. 48. ♦ Fig. A conduce; a purta pe cineva după propria voință.

10. [DLRM] CĂLĂRI, călăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A umbla, a merge călare sau a purta animalul stînd călare pe el; a încăleca. – Din călare.

11. [Șăineanu, ed. VI] călărì v. a umbla călare.

12. [DOOM 3] călăresc (înv.) adj. m., f. călărească; pl. m. și f. călărești

13. [DOOM 2] călăresc (înv.) adj. m., f. călărească; pl. m. și f. călărești

14. [DOOM 3] călări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăresc, 3 sg. călărește, imperf. 1 călăream; conj. prez. 1 sg. să călăresc, 3 să călărească

15. [DOOM 2] călări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăresc, imperf. 3 sg. călărea; conj. prez. 3 să călărească

16. [Argou] călări, călăresc v. t. 1. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. (deț.) a fuma.

17. [CECC] Die Toten reiten sehnell (germ. „Morții călăresc repede” – adică sînt repede uitați; vezi: Les morts vont vite). LIT.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro