1. [DEX '09] CĂLUGĂRESC, -EASCĂ, călugărești, adj. De călugăr (I); monahal. ◊ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne, preparat cu ulei. – Călugăr + suf. -esc.
2. [MDA2] călugăresc, ~ească [At: MINEIUL (1698), ap. GCR I, 321/19 / Pl: ~ești / E: călugăr + -esc] 1 a Care aparține călugărului (1) Si: (înv; nob) călugărițesc (1), (îvr) călugăros (1). 2 a Specific călugărului (1) Si: (înv; nob) călugărițesc (2), (îvr) călugăros (2). 3 a Care provine de la călugăr (1) Si: (înv; nob) călugărițesc (3), (îvr) călugăros (3). 4 a Referitor la călugăr (1) Si: (înv; nob) călugărițesc (4), (îvr) călugăros (4). 5 a (Îs) Ghiveci ~ Ghiveci fără carne, preparat cu ulei. 6 a (Bot; reg) Mături (Sarothamnus scoparius).
3. [CADE] CĂLUGĂRESC adj. ⛪ De călugăr(iță), privitor la călugăr(iță): viață călugărească; se apucă de-i desbrăcă de hainele lor și-i îmbrăcă în haine călugărești ISP. ¶ ¶ contr. NECĂLUGĂRESC.
4. [DLRLC] CĂLUGĂRESC, -EASCĂ, călugărești, adj. De călugăr; monahal. Fiul împăratului, cum îi văzu lungiți și trîntiți... se apucă de-i dezbrăcă de hainele lor și îi îmbrăcă în haine călugărești. ISPIRESCU, L. 374. ◊ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne.
5. [DLRM] CĂLUGĂRESC, -EASCĂ, călugărești, adj. De călugăr; monahal. ◊ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne. – Din călugăr + suf. -esc.
6. [Șăineanu, ed. VI] călugăresc a. de călugăr.
7. [Scriban] 1) călugărésc, -eáscă adj. De călugăr.
8. [Scriban] 2) călugărésc v. intr. Duc vĭață de călugăr. V. tr. Fac călugăr.
9. [DEX '09] CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (I). – Din călugăr.
10. [MDA2] călugări vtr [At: IORGA, D. B. I, 55 / V: ~gheri / Pzi: ~resc / E: călugăr] 1-2 A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1).
11. [MDA2] călugheri v vz călugări
12. [CADE] CĂLUGĂRI (-ăresc) vb. tr. și refl. ⛪ A (se) face călugăr(iță): mitropolitul și episcopii, crezînd că se sfîrșește, îl călugăriră, puindu-i nume Paisie NEGR.; proverb: dracu, cînd a îmbătrînit. atunci s’a călugărit ZNN..
13. [DEX '98] CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1). – Din călugăr.
14. [DLRLC] CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. A se face călugăr (sau călugăriță). O versiune spune că s-a călugărit, Iar alta că veninul a fost al ei sfîrșit. MACEDONSKI, O. I 255. Ani să mă călugăresc, Să mă duc la mînăstire. TEODORESCU, P. P. 301. ◊ Tranz. Se vede că tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oameni. CREANGĂ, P. 47. Îl călugăriră, puindu-i numele Paisie. NEGRUZZI, S. I 159.
15. [DLRM] CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (sau călugăriță). – Din călugăr.
16. [Șăineanu, ed. VI] călugări v. (se) face călugăr.
17. [DOOM 3] călugăresc adj. m., f. călugărească; pl. m. și f. călugărești
18. [DOOM 2] călugăresc adj. m., f. călugărească; pl. m. și f. călugărești
19. [DOOM 3] călugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călugăresc, 3 sg. călugărește, imperf. 1 călugăream; conj. prez. 1 sg. să călugăresc, 3 să călugărească
20. [DOOM 2] călugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călugăresc, imperf. 3 sg. călugărea; conj. prez. 3 să călugărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL