1. [DEX '09] CĂLCĂTOREASĂ, călcătorese, s. f. Femeie care are meseria de a călca (III) haine, rufărie etc. – Călcător + suf. -easă.
2. [MDA2] călcătoreasă sf [At: CDDE / Pl: ~ese / E: călcător + -easă] Femeie care calcă. Si: călcătoriță.
3. [DLRLC] CĂLCĂTOREASĂ, călcătorese, s. f. (Rar) Femeie care are meseria de a călca rufăria sau hainele confecționate (sau spălate) într-un atelier.
4. [DLRM] CĂLCĂTOREASĂ, călcătorese, s. f. Femeie care are meseria de a călca haine, rufărie etc. – Din călcător2 + suf. -easă.
5. [CADE] CĂLCĂTOR I. adj. verb. CĂLCA. Care calcă (în toate înțelesurile). II. CĂLCĂTOR sm. 1 Cel ce calcă: ~ de legi; ~de jurământ ¶ 2 Lin în care se calcă strugurii (🖼 743) ¶ 3 🔧 Scîndurica de sub scaunul de doage, numită și „tălpigă” pe care dogarul pune piciorul cînd lucrează doagele ¶ 4 pl. ⛓ Scîndurelele pe care țesătoarea pune picioarele ca să schimbe ițele; numite mai adesea „iepe” sau „tălpigi” (👉 RĂZBOIU). III. CĂLCĂTOARE sf. 1 Vas în care se calcă strugurii, numit și „jghiab” ¶ 2 Scîndura pe care olarul calcă lutul cu picioarele. IV. CĂLCĂTOREASĂ sf. Femeie care calcă rufele [lat. calcatorius, -a, -um].
6. [DOOM 3] călcătoreasă s. f., g.-d. art. călcătoresei; pl. călcătorese
7. [DOOM 2] călcătoreasă s. f., g.-d. art. călcătoresei; pl. călcătorese
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL