1. [CADE] CĂIȘORI sm. pl. dim. 1 Cai mititei; mai adesea cu înțeles desmierdător: să ne oprim aci nițel... să ne mai odihnim și ~ii ISP. ¶ 2 🎲 Joc de noroc, uzitat în cazinouri, în care mai mulți căișori de metal se învîrtesc în jurul unor piste circulare, imitînd alergările de cai (🖼 726).
2. [Scriban] căișórĭ m. pl. Dim. d. caĭ, pl. d. cal. Călușeĭ. V. caruzel.
3. [DEX '09] CĂIȘOR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] – Cal + suf. -ișor.
4. [MDA2] căișor sm [At: ISPIRESCU, L. 224 / V: căli~ / P: că-i~ / Pl: ~i / E: cal + -ișor] 2 Căluț (1-2). 3 (Lpl) Călușei (11).
5. [MDA2] călișor sm vz căișor
6. [DLRLC] CĂLIȘOR, căișori, s. m. 1. Căluț. Să ne oprim aici nițel, frate, ca să ne mai odihnim și căișorii. ISPIRESCU, L. 224. Tudorel, de le grăia, Călișor Încăleca, Într-o fugă Se ducea. TEODORESCU, P. P. 679. 2. (Numai la pl.) Călușei (2). Pe la răspîntii și în piețe – căișori, leagăne, panorame. SANDU, D. P. 30.
7. [DLRM] CĂIȘOR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2).
8. [DOOM 3] căișor (desp. că-i-) s. m., pl. căișori
9. [DOOM 2] căișor (că-i-) s. m., pl. căișori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL