1. [DEX '09] CĂIMĂCĂMIE, căimăcămii, s. f. Formă de guvernământ provizoriu instituită în timpul cât tronul rămânea vacant sau pe timpul absenței domnului; locotenență domnească; p. ext. timpul cât dura această formă de guvernământ. – Caimacam + suf. -ie.
2. [MDA2] căimăcămie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 127/22 / Pl: ~ii / E: caimacam + -ie] (Înv) 1 Locotenență domnească Si: căimăcămie (1). 2 Funcția locotenentului domnesc. 3 Perioada cât exercita cineva această formă de guvernământ Si: căimăcămire (3).
3. [CADE] ‡CĂIMĂCĂMIE sf. 🔎 Locotenență domnească: să alcătuiți ~ și să căutați trebile țării cu osîrdie și dreptate GN. [caimacam].
4. [DLRLC] CĂIMĂCĂMIE, căimăcămii, s. f. (Învechit) Formă de guvernămînt provizoriu în timpul cît tronul era vacant sau pe timpul absenței domnitorului: locotenență domnească. ◊ Căimăcămia-de-trei = forma de guvern; provizoriu, instituit sub regimul Regulamentului Organic și compus din marele-vornic, marele-logofăt și prezidentul înaltului divan. Guvernul căimăcămiei-de-trei trimise doi agenți în Europa. GHICA, A. 107.
5. [DLRM] CĂIMĂCĂMIE, căimăcămii, s. f. Formă de guvernămînt provizoriu, în timpul cît tronul era vacant sau pe timpul absenței domnitorului; locotenență domnească. – Din caimacam + suf. -ie.
6. [Șăineanu, ed. VI] căimăcămie f. 1. locotenență domnească și timpul cât dura; 2. formă de guvern provizoriu, instituită la retragerea Domnilor numiți pe 7 ani (1849-1856). 3. diviziunea unui vilaiet în Turcia.
7. [Scriban] căĭmăcămíe f. (d. caĭmacam). Locotenență domnească. Timpu cît dura ĭa. Guvernu provizoriŭ românesc de la 1849-1856. Diviziune a unuĭ vilaĭet turcesc. – Și -níe.
8. [DOOM 3] căimăcămie s. f., art. căimăcămia, g.-d. art. căimăcămiei; pl. căimăcămii, art. căimăcămiile (desp. -mi-i-)
9. [DOOM 2] căimăcămie s. f., art. căimăcămia, g.-d. art. căimăcămiei; pl. căimăcămii, art. căimăcămiile
10. [DE] CĂIMĂCĂMIE (< caimacam) s. f. 1. (În Țara Românească și în Moldova) Formă de guvernare provizoriu instituită în timpul cît scaunul domnesc rămînea vacant sau pe timpul absenței domnitorului; locotenență domnească; p. ext. timpul cît dura această formă de guvernămînt. 2. Căimăcămia Craiovei = locotenența banului Craiovei, care din 1761 pînă în 1831 s-a aflat la București, la curtea domnească.
11. [DLRLV] CĂIMĂCĂMIE s.f. (Mold.) Locotenentă domnească. Viind la căimăcămia țării. N. COSTIN; cf. NECULCE. Etimologie: caimacam + suf. -ie. VezI și caimacam, căimăcămi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL