1. [MDA2] căftănit2, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 42 / Pl: ~iți, ~e / E: căftăni] 1-2 smf, a (Om) care a fost îmbrăcat cu caftan (1).
2. [MDA2] căftănit1 sn [At: DA ms / E: căftăni] 1-2 Căftănire (1-2).
3. [DEX '09] CĂFTĂNI, căftănesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). 2. Fig. (Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din caftan.
4. [MDA2] căftăni vt [At: ALECSANDRI, T. 81 / Pzi: ~nesc / E: caftan] 1-2 A numi pe cineva domnitor sau a-l numi într-un rang de boierie (îmbrăcându-l în caftan). 3 (Fam) A bate, a lovi pe cineva peste spate.
5. [CADE] ‡CĂFTĂNI (-ănesc) I. vb. tr. A îmbrăca cu caftan, a da rang de boierie, a boieri: l-au căftănit și i-au dăruit Vodă și Doamna cîte trei pungi CAR.. II. vb. refl. A se îmbrăca cu caftan, a căpăta rang de boierie: cînd se căftănea vreun boier, se ducea bărbierbașa de-l rădea ALECS..
6. [DLRLC] CĂFTĂNI, căftănesc, vb. IV. (învechit) Tranz. A numi (pe cineva) domn; a ridica (pe cineva) într-un rang de boierie (cu care ocazie i se dăruia un caftan). L-au căftănit și i-au dăruit vodă și doamna cîte trei pungi de ibrișim cu cîte o mie de galbeni. CARAGIALE, O. III 49. ◊ Refl. pas. Cînd se căftănea vreun boier se ducea bărbier-bașa de-l rădea. ALECSANDRI, T. 81.
7. [Șăineanu, ed. VI] căftăni v. a îmbrăca cu caftan, a da rang de boierie: când se căftănia vreun boier AL.
8. [Scriban] căftănésc v. tr. (d. caftan). Vechĭ. Îmbrac în caftan. Fig. Boĭeresc.
9. [DOOM 3] căftăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căftănesc, 3 sg. căftănește, imperf. 1 căftăneam; conj. prez. 1 sg. să căftănesc, 3 să căftănească
10. [DOOM 2] căftăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căftănesc, imperf. 3 sg. căftănea; conj. prez. 3 să căftănească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL