Definiție și ce înseamnă căcățel

1. [MDA2] căcățel sm [At: DA ms / Pl: ~ei / E: căcat + -el] 1-4 (Șhp) Căcat (1-2) (mic). 5 Lucru de nimic

2. [Argou] căcățel, căcăței s. m. (dim., peior.) 1. persoană neînsemnată. 2. fleac, lucru neînsemnat.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] căcădară sf [At: BORZA, D. / Pl: nct / E: nct] (Bot; reg) […]
1. [MDA2] căcădușă sf [At: DDRF / Pl: ~șe / E: nct] Cacaderie. 2. [DER] […]
1. [MDA2] căcălău sn [At: ISPIRESCU, L. 372 / Pl: ~laie / E: căca + […]
1. [CADE] CĂCĂNIU adj. pop. Cafeniu, de coloarea tutunului [căcat + cafeniu]. 2. [DER] CĂCĂNIU, […]
[Argou] căcănăreală, căcănăreli s. f. (vulg.) 1. rea-voință. 2. atitudine răutăcioasă. 3. antipatie. 4. zgârcenie. […]
1. [MDA2] căcănărie sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: căcănar + -ie] 1 […]
1. [MDA2] căcărează sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 105 / V: ~ez sm / […]
[DER] CĂCĂREZA, căcărez, vb. I. Tranz. A defeca (în special despre animale). (din căcărează) Sursă: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro