1. [Șăineanu, ed. VI] cârstaș m. V. crâsnic. [Slav; KRŬSTŬ, cruce, plasa fiind întinsă prin două nuiele puse cruciș].
2. [MDA2] crestaș sm vz cârstaș
3. [CADE] CÎRSTAȘ (pl. -așe) sn. 🐟 CRÎSNIC [srb. krstaš].
4. [CADE] CRÎSTAȘ = CÎRSTAȘ.
5. [Scriban] 2) cîrsnic (vest) și crîsnic (est) n., pl. e (aceĭașĭ orig. cu cîrsnic 1 fiind-că e în formă de cruce). Cĭorpac atîrnat care se cufundă în apă și se lasă maĭ mult timp (pînă ce se adună peștele la mîncarea pusă în el). – Și cîrstaș (Gorj), cristaș (Meh.), scîrțaș (Oltu de jos), pl. e. Și, tirboc, posfat, cîrlionț, halăŭ și prijinea. V. năpatcă.
6. [Scriban] cîrstáș, V. cîrsnic 2.
7. [Scriban] tîrbóc n., pl. oáce, și -úc n., pl. e (bg. tărbuh, sîrb. trbuh, pîntece, burduf, d. vsl. tribuhŭ, stomah, trŭbuha, intestine. V. tîrban). Dun. Un fel de cĭorpac de forma uneĭ marĭ pungĭ cu care se scormonește apa pe supt sălciĭ ca să se prindă peștele. Un fel de cĭorpac care se lasă maĭ mult timp în apă și se scoate cînd se crede c’a venit peștele la mămăliga pusă în el și care se numește și tărbuc (Mold. sud), halăŭ (Olt. Munt. Trans. Suc.), crîsnic (Mold.), cîrsnic (Munt. vest) și cîrstaș (Olt.). V. năpatcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL