1. [DEX '09] CÂRMUI, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.
2. [MDA2] cârmui [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 122/9 / Pzi: ~esc / E: cârmă + -ui] 1 vt (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. 2-3 vtr A (se) conduce. 4-5 vtr A (se) guverna. 7 vtr A (se) administra.
3. [Șăineanu, ed. VI] cârmuì v. 1. a ținea cârma; 2. fig. a conduce, a stăpâni (o țară), a administra (un județ).
4. [CADE] CÎRMUI (-muesc) vb. tr. 1 ⛵ A ținea cîrma (spre a da direcția) unei corăbii, unei plute. etc. ¶ 2 Ⓕ (și OCÎRMUI) A conduce, a administra, a îngriji de trebile Statului sau de cele particulare, a oblădui, a guverna: începu a cîrmui împărăția cu înțelepciune și dreptate (ISP.).
5. [CADE] †OCÎRMUI... 👉 CÎRMUI...
6. [CADE] RULE, BRITTANIA (engl.) = Cîrmuește, Britania. Începutul unui imn englez, în care se cîntă stăpînirea mărilor de către Anglia.
7. [DLRLC] CÎRMUI, cîrmuiesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a guverna, a administra. Ești în stare a cîrmui și pe alții. CREANGĂ, P. 185. ◊ Refl. Dreptul... de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent, după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Concretizat, cu privire la un vas plutitor) A conduce, a dirija cu ajutorul cîrmei, a cîrmi. Toader pluta-și cîrmuiește. La TDRG.
8. [DLRM] CÎRMUI, cîrmuișesc, vb. IV. Tranz și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. ♦ Tranz. A conduce cu ajutorul cîrmei, a cîrmi. – Din cîrmă.
9. [Scriban] cîrmuĭésc v. tr. (d. cîrmă. V. cîrmesc, ocîrmuĭesc). Țin cîrma, conduc. Fig. Guvernez, conduc, administrez.
10. [DOOM 3] cârmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiesc, 3 sg. cărmuiește, imperf. 1 cârmuiam; conj. prez. 1 sg. să cârmuiesc, 3 să cârmuiască
11. [DOOM 2] cârmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiesc, imperf. 3 sg. cârmuia; conj. prez. 3 să cârmuiască
12. [MDO] cîrmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cîrmuiesc, conj. cîrmuiască)
13. [IVO-III] cârmuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL