Definiție și ce înseamnă cîrligat

1. [MDA2] cârligat sm [At: COTEANU, Pl: 20 / V: căr~ / Pl: ~ați / E: cârliga] (Bot; șlf; mpl) Răculeț (Poligonum bistorta).

2. [Șăineanu, ed. VI] cârligat a. încovoiat: nasul cârligat NEGR. ║ cârligati m. pl. plantă cu cotorul plin de noduri (Polugonum bistorta).

3. [DEX '09] ÎNCÂRLIGAT, -Ă, încârligați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, strâmbat (ca un cârlig). – V. încârliga.

4. [MDA2] cărligat sm vz cârligat

5. [MDA2] încârligat, ~ă a [At: ȘEZ. II, 225 / Pl: ~ați, ~e / E: încârliga] (Reg) 1 Încovoiat. 2 Încolăcit.

6. [CADE] CÎRLIGA 👉 ÎNCÎRLIGA.

7. [CADE] CÎRLIGAT I. adj. Încovoiat ca un cîrlig. II. sm. 🌿 = RĂCULEȚ.

8. [CADE] ÎNCÎRLIGAT adj. 1 p. ÎNCÎRLIGA: ghiarele lor erau încîrligate și mai ascuțite decît ale pisicilor (ISP.) ¶ 2 Cruce ~ă, cruce ale cărei brațe se termină prin niște cîrlige, numită și „crucea Reginei Maria” (👉 🖼 1603).

9. [DLRLC] CÎRLIGAT, -Ă adj. v. încîrligat.

10. [DLRLC] ÎNCÎRLIGAT, -Ă, încîrligați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, strîmbat (ca un cîrlig). Pentr-o babă-ncîrligată Pierzi o zi și scapi o fată! COȘBUC, P. I 107. Niște păsări cu capul, cu ciocul și cu aripile de fer; ghearele lor erau încîrligate și mai ascuțite decît ale pisicilor. ISPIRESCU, U. 43. Spate rău încîrligate, Buze mari și lăbărțate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169. – Variantă: cîrligat, -ă (SADOVEANU, D. P. 112, SEVASTOS, N. 327, NEGRUZZI, S. I 261) adj.

11. [Șăineanu, ed. VI] încârligat a. încovoiat: coada încârligată în spre pântece CAR. [V. cârligat].

12. [Scriban] cîrligát, -ă adj. Încîrligat.

13. [Argou] încârligat, -ă, încârligați, -te, adj. (deț.) care știe multe lucruri despre cineva de care, la rându-i, este dependent, fiind nevoit să se protejeze reciproc cu acesta.

14. [DRAM 2021] cârliga, v.t. (pop.) 1. A da forma cârligului. 2. A agăța: „Num-un drag mi-oi cârliga, / Cinci și șase mi-oi afla” (Papahagi, 1925: 191). – Din cârlig.

15. [DRAM 2021] încârligát, -ă, încârligați, -te, adj. Încrețit, cârlionțat. – Din încârliga.

16. [DRAM 2015] cârliga, vb. tranz. – (pop.) 1. A da forma cârligului. 2. A agăța: „Num-un drag mi-oi cârliga, / Cinci și șase mi-oi afla” (Papahagi, 1925: 191; Săcel). – Din cârlig (cf. bg. kărlik).

17. [DRAM 2015] încârligat, -ă, încârligați, -te, adj. – Încrețit, cârlionțat. – Din încârliga.

18. [DRAM] încârligat, -ă, adj. – Încrețit, cârlionțat. – În- + cârlig + -at.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Scriban] cîrcĭogăréște adv. Fam. Ca cîrcĭogariĭ. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [MDA2] cârcior, ~oară a [At: LUIBA- IANA, M. 114 / Pl: ~i, ~oare / […]
1. [Șăineanu, ed. VI] cârci refl. a se strânge, a se sgârci. [Slav. KRŬČITl]. 2. […]
1. [DEX '09] CÂRCIUMAR, cârciumari, s. m. Proprietar al unei cârciumi. [Var.: crâșmar, (reg.) crăcimar […]
1. [DEX '09] CÂRCIUMIOARĂ, cârciumioare, s. f. Diminutiv al lui cârciumă. – Cârciumă + suf. […]
1. [DEX '09] CÂRCIUMĂREASĂ, cârciumărese, s. f. 1. Femeie care are în proprietate o cârciumă; […]
1. [DEX '09] CÂRCIUMĂRI, cârciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea în proprietate o cârciumă, […]
1. [DEX '09] CÂRCIUMĂRI, cârciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea în proprietate o cârciumă, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro