1. [DEX '09] CÂRCOTAȘ, -Ă, cârcotași, -e, adj., s. m. și f. (Pop. și fam.) (Om) care caută mereu ceartă, care e veșnic nemulțumit; gâlcevitor, cârtitor. – Cârcotă + suf. -aș.
2. [MDA2] cârcotaș, ~ă smf, a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: cârcotă + -aș] 1-2 a (Pfm) (Persoană) care caută mereu ceartă Si: cârșelnic (1). 3-4 (Om) care este veșnic nemulțumit Si: (pop) cârtitor.
3. [DEX '98] CÂRCOTAȘ, -Ă, cârcotași, -e, adj., s. m. și f. (Pop. și fam.) (Om) care caută mereu ceartă, care e veșnic nemulțumit. – Cârcotă + suf. -aș.
4. [Șăineanu, ed. VI] cârcotaș m. cel ce caută ceartă cu lumânarea.
5. [CADE] CÎRCOTAȘ adj. și sm. 1 Cel ce caută pricină, care umblă cu cîrcote, buclucaș: știa din auzite că preotul satului e om ~ și înșelător, nevoie mare (DEM.) ¶ 2 Mold. Om vecinic nemulțumit.
6. [DLRLC] CÎRCOTAȘ, -Ă, cîrcotași, -e, adj. Care caută ceartă, căruia îi place gîlceava, care e veșnic nemulțumit. Nu se vor tocmi la boierii... care-s răi, cîrcotași. CAMILAR, N. II 387. Îl avea plătit cu anul... slugoi cu domnul Costache și cîrcotaș cu oamenii ceilalți. PAS, Z. I 151. Prin urmare, așa mă purta, în gîndul și în sufletul lui: saltimbanc și cîrcotaș. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 273.
7. [DLRM] CÎRCOTAȘ, -Ă, cîrcotași, -e, adj. Care caută ceartă, care e veșnic nemulțumit. – Din cîrcotă + suf. -aș.
8. [Scriban] cîrcotáș, -ă adj. (d. cîrcotă). Care caută ceartă, care te șicanează p. nimicurĭ: om cîrcotaș.
9. [DOOM 3] cârcotaș (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. cârcotași; adj. f., s. f. cârcotașă, pl. cârcotașe
10. [DOOM 2] cârcotaș (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. cârcotași; adj. f., s. f. cârcotașă, pl. cârcotașe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL