1. [DEX '09] CÂNTĂTOR, -OARE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. S. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător.
2. [MDA2] cântător, ~oare [At: TETRAEV. (1571) / Pl: ~i, ~oare / E: cânta + -ător] 1 a (D. oameni) Care cântă (bine) cu vocea Si: cântăreț (1). 2 a (D. păsări) Care scoate sunete plăcute, melodioase Si: cântăreț (2). 3-5 smf Cântăreț (3-5). 6 sm (Îvp) Cocoș. 7 sm (Îvp; îlav) Pe la ~i Pe la cântatul cocoșilor.
3. [Șăineanu, ed. VI] cântător a. și m. 1. care cântă: pasăre cântătoare; 2. cocoș: despre ziori la glas viu de cântători AL.; 3. pl. timp despre ziuă, când cântă cocoșii: noaptea pe la cântători când zorile ’s albe. AL.
4. [CADE] CÎNTĂTOR I. adj. verb. CÎNTA. Care cîntă: pasăre cîntătoare ¶ ¶ C. NECÎNTĂTOR. II. sm. 1 Cel ce cîntă, cîntăreț: cu capul așezat pe labele de dinainte, zăcea privind la ~ (SLV.) ¶ 2 📆 Pe la ~i, aproape de ziuă, cînd cîntă cocoșii: adese-ori, noaptea, pe la ~i, se aud bocete în pădure (GN.). III. CÎNTĂTOARE sf. Tr.-Carp. Bocitoare.
5. [DLRLC] CÎNTĂTOR2, -OARE, cîntători, -oare, adj. (Despre oameni și păsări) Care cîntă, care știe să cînte; cîntăreț. Pasăre cîntătoare. ▭ Frunză verde lăcrimioară, Am avut o sorioară, Iubitoare, Cîntătoare, Născută la flori de soare. HODOȘ, P. P. 105. 4; Fig. Era orașul... O verde oază fermecată Cu repezi ape cîntătoare. MACEDONSKI, O. I 188.
6. [DLRLC] CÎNTĂTOR1, cîntători, s. m. (Învechit și popular) 1. Cîntăreț de profesie. Acele compuneri poetice ale norodului care s-au păstrat pe la cîntătorii din sate... ODOBESCU, S. III 261. 2. Poet. Tu, carea-i fost din pruncie al muzelor favorit Și ca strămoșească-avere geniul l-ai moștenit, Cîntător al primăverii ce ai darul a plăcea. ALEXANDRESCU, P. 47. 3. (Popular) Cocoș. Ei mi se sculau din zori, După glas de cîntător. TEODORESCU, P. P. 439. ◊ Expr. (Pe) la (sau pînă în sau despre) cîntători = (pe) la cîntatul cocoșilor. Poate să fi fost pe la cîntători, cînd urletele vijeliei începură a-și scoborî glasul. HOGAȘ, M. N. 178. Lupta ținu... pînă despre cîntători. ISPIRESCU, L. 254. Cînd fu despre cîntători, Pîn-a nu răsări zori... ALECSANDRI, P. P. 130.
7. [DLRLC] STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii și varietăți de păsări de pădure de talie mică, cu pene brun-roșcate, uneori pătate pe piept cu alb și gălbui; trăiesc în toate continentele și se hrănesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). Mierloiul sprinten șuieră o clipă; Un sturz ștrengar îngînă-o turturică. IOSIF, V. 70. Se vor pune-apoi pe joc Pînă chiar și surzii, Cînd vor prinde dintr-un loc Să ne cînte hori cu foc, Din tilincă, sturzii. COȘBUC, P. I 302. ◊ Compuse: sturz-de-iarnă = specie de sturz care iernează la noi și petrece vara în ținuturile nordice (Turdus pilaris); sturz-de-vîsc = specie de sturz care trăiește la noi, iarna în regiunile de șes, vara în regiunile muntoase (Turdus viscivorus viscivorus); sturz-cîntător = specie de sturz care petrece vara la noi, iar iarna în Africa de nord (Turdus ericetorum philomelos); sturzul-viilor = specie de sturz care trăiește vara în ținuturile nordice și care toamna, în timpul migrației, trece prin țara noastră (Turdus musicus musicus).
8. [DLRM] CÎNTĂTOR, -OARE, cîntători, -oare, adj. (Despre oameni) Care cîntă, care știe să cînte: (despre păsări) care ciripește armonios, melodios. – Din cînta + suf. -(ă)tor.
9. [DLRM] CÎNTĂTOR1, cîntători, s. m. 1. (Înv.) Cîntăreț de profesie. 2. (Înv.) Poet. 3. (Pop.) Cocoș. ♦ Expr. (Pe) la cîntători = (pe) la cîntatul cocoșilor. – Din cînta + suf. – (ă)tor.
10. [Scriban] cîntătór, -oáre adj. Care cîntă. Fig. Cocoș. Pe la cîntătorĭ, cînd cîntă cocoșiĭ, noaptea spre dimineață.
11. [DOOM 3] cântător adj. m., s. m., pl. cântători; adj. f. sg. și pl. cântătoare
12. [DOOM 2] cântător adj. m., s. m., pl. cântători; adj. f. sg. și pl. cântătoare
13. [DOOM 3] !cântători (pe la ~) loc. adv.
14. [DOOM 3] sturz-cântător (pasăre) s. m., pl. sturzi-cântători
15. [DOOM 2] cântători (în expr. pe la ~) s. m. pl.
16. [DOOM 2] !sturz-cântător (pasăre) s. m., pl. sturzi-cântători
17. [DRAM 2021] cântător, cântători, adj., s.m. (înv.; pop.) Dimineața devreme; la primul cântat al cocoșilor: „Că vă vin colindători / Noaptea, pe la cântători” (Memoria, 2001: 91). – Din cânta, cântat + suf. -ori (MDA); din cânta + suf. -tor, un calc după sl., în care numele păsării stă în legătură cu vb. a cânta (Frățilă).
18. [DRAM 2015] cântător, cântători, s.m. – (înv.; pop.) Dimineața devreme; la primul cântat al cocoșilor: „Că vă vin colindători / Noaptea, pe la cântători” (Memoria, 2001: 91). – Din cânta, cântat + suf. -ori (MDA); din cânta + suf. -tor, un calc după sl., în care numele păsării stă în legătură cu vb. a cânta (Frățilă).
19. [DRAM] cântători, s.m. – Dimineața devreme; la primul cântat al cocoșului: „Că vă vin colindători / Noaptea, pe la cântători” (Memoria 2001: 91). – Din cânta, cântat + -ori.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL