1. [DEX '09] CÂNTECEL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticel s. n.] – Cântec + suf. -el.
2. [MDA2] cântecel sn [At: ALEXANDRIA, 100/1 / V: ~tic~ / Pl: ~e / E: cântec + -el] 1-2 (Șhp) Cântec (6) (scurt) Si: cântecaș (1-2), cântecea (1-2), cântecuță (1-2). 3 (Îs) ~ comic Monolog comic, satiric, în versuri, adesea fredonat.
3. [Șăineanu, ed. VI] cântecel n. cântec scurt: cântecel comic.
4. [DEX '09] CÂNTICEL s. n. v. cântecel.
5. [MDA2] cânticel sn vz cântecel
6. [CADE] CÎNTECEL, CÎNTICEL (pl. -ele) sn. 1 dim. CÎNTEC ¶ 2 🎼 compozițiune scurtă în versuri care se cîntă (mai ales pe scenă): ~ comic.
7. [DLRLC] CÎNTECEL, cîntecele, s. n. Diminutiv al lui cîntec. Dă-mi răgaz să cînt un cintecel. ISPIRESCU, L. 338. Destule cîntecele făcui eu mai de mult, Ce fetele le cîntă. NEGRUZZI, S. II 219. Cîntecel comic = monolog comic, satiric. V. canțonetă. – Variantă: (regional) cînticel (ODOBESCU, S. III 10) s. n.
8. [DLRLC] CÎNTICEL s. n. v. cîntecel.
9. [DLRM] CÎNTECEL, cîntecele, s. n. Diminutiv al lui cîntec. ♦ Cîntecel comic = monolog comic, satiric. [Var.: (reg.) cînticel s. n.]
10. [Scriban] cîntecél n., pl. e. Cîntec mic. V. canțonetă.
11. [DOOM 3] cântecel s. n., pl. cântecele
12. [DOOM 2] cântecel s. n., pl. cântecele
13. [DE] CÎNTICEL COMIC, specie dramatică, destinată interpretării de către un singur actor, creată și cultivată cu succes de V. Alecsandri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL