1. [DEX '09] CÂNEPIOARĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară.
2. [MDA2] cânepioară sf [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ODOBESCU, I, 290 / V: ~nichi~ / Pl: ~re / E: cânepă + -ioară] 1-2 (Bot; șhp) Cânepă (1) (măruntă). 3 (Bot) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice Si: cânepa (4)- codrului (Eupatorium cannabium). 4 (Bot) Urzicuță (Verbena hybrida). 5 (Bot; îf ~nichi~) Colțișor (Dentaria bulbifera) 6 (Orn) Cânepar.
3. [Șăineanu, ed. VI] cânepioară f. plantă numită și cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum).
4. [CADE] CÎNEPIOARĂ (pl. -re) sf. 1 🌿 – CÎNEPA-CODRULUI ¶ 2 🐦 = CÎNEPAR [cînepă].
5. [DLRLC] CÎNEPIOARĂ, cînepioare, s. f. 1. (Popular) Diminutiv al lui cînepă. 2. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșiatice (Eupatorium cannabinum); cînepa-codrului. – Pronunțat: -pioa-.
6. [DLRM] CÎNEPIOARĂ, cînepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cînepă. 2. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșietice (Eupatorium cannabinum).
7. [Scriban] cînepĭoáră (vest) și cîni- (est) f., pl. e (dim. d. cînepă). Dumbravnic.
8. [DOOM 3] cânepioară (desp. -pioa-) s. f., g.-d. art. cânepioarei; pl. cânepioare
9. [DOOM 2] cânepioară (-pioa-) s. f., g.-d. art. cânepioarei; pl. cânepioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL