1. [DEX '09] CÂMPEAN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.
2. [MDA2] câmpean, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. 89 / 29 / Pl: ~eni, ~ene / E: câmp + -ean] 1-8 a (Îvr) Câmpenesc (1-8). 9 smf (Îoc muntean) Locuitor de la câmp (1) Si: (îrg) câmpian (5). 10 smf (Pex; îoc orășan) Locuitor de la țară Si: țăran, (îrg) câmpian (6).
3. [Șăineanu, ed. VI] câmpean m. 1. locuitor dela câmp; 2. locuitor de la țară.
4. [MDA2] câmpan, ~ă smf vz câmpean
5. [CADE] CÎMPEAN I. adj. Cîmpenesc: nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive (ODOB.). II. CÎMPEAN (pl. -eni) sm., CÎMPEANCĂ (pl. -ence) sf. Locuitor (locuitoare) de la șes, în opoziție cu muntean(că), care locuește în părțile muntoase [cîmp].
6. [DLRLC] CÎMPEAN2, -Ă, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de la țară; cîmpenesc. Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. Negreșit că cei dîntîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.
7. [DLRLC] CÎMPEAN1, cîmpeni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la șes.
8. [DLRM] CÎMPEAN2, -A, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de (la) țară ; cîmpenesc. – Din cîmp + suf. -ean.
9. [DLRM] CÎMPEAN1, cîmpeni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la șes, p. ext. de la țară. – Din cîmp + suf. -ean.
10. [Scriban] cîmpeán, -că s. Locuitor de la cîmp.
11. [DOOM 3] câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene
12. [DOOM 2] câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene
13. [MDO] cîmpean
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL