1. [DEX '09] CÂRTITOR, -OARE, cârtitori, -oare, adj. (Pop.) Care cârtește, care se arată mereu nemulțumit, care bombăne necontenit. – Cârti + suf. -tor.
2. [MDA2] cârtitor, ~oare [At: CONACHI, P. 259 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: cârti + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care cârtește (1-2) (mereu).
3. [DEX '98] CÂRTITOR, -OARE, cârtitori, -oare, adj. (Pop.) Care cârtește, care se arată mereu nemulțumit, care bombănește necontenit. – Cârti + suf. -tor.
4. [Șăineanu, ed. VI] cârtitor a. și m. care cârtește.
5. [MDA2] cârtitoriu, ~oare a vz cârtitor
6. [CADE] CÎRTITOR, -TOARE adj. verb. CÎRTI și sm. f. Care cîrtește: unchiul lor ... vecinic ~ și răutăcios (VLAH.).
7. [DLRLC] CÎRTITOR, -OARE, cîrtitori, -oare, adj. Care cîrtește, care se arată mereu nemulțumit, care protestează, bombănește necontenit. Unchiul lor îmbătrînise, de-abia mai umbla, veșnic cîrtitor și răutăcios. VLAHUȚĂ, O. AL. II 144. Baba și cu odorul de fiică-sa toț cîrtitoare și nemulțămitoare erau. CREANGĂ, P. 284.
8. [DLRM] CÎRTITOR, -OARE, cîrtitori, -oare, adj. Care cîrtește, care se arată mereu nemulțumit, care bombănește necontentit. – Din cîrti + suf. -(i)tor.
9. [DOOM 3] cârtitor (pop.) adj. m., pl. cârtitori; f. sg. și pl. cârtitoare
10. [DOOM 2] cârtitor (pop.) adj. m., pl. cârtitori; f. sg. și pl. cârtitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL