1. [DER] cîrmoaje (-oji), s. f. – Colț de pîine. – Var. cîrmoj. Sl. kermuš (slov. karmaš, pol. kiermasz), din germ. Kermesse „sărbătoare, hram” (Drăganu, Dacor., III, 702; Berneker 501; DAR), datorită pomenilor care se împărțeau. Cf. Vasmer, I, 561.
2. [DRAM] cârmoaje, cârmoji, s.f. – 1. Bucată de pâine sau de colac (Antologie 1980). 2. Coajă de pâine uscată (Papahagi 1925). 3. Bucăți de mămăligă (Grad 2000): „Și-ntr-o staiță de pânză / Strângeai cârmoji și brânză” (Antologie 1980: 157; Făurești). – Din sl. kermuš (slov. karmaš), din germ. Kermesse „sărbătoare, hram” (Drăganu cf. DER), datorită pomenilor care se împărțeau.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL