1. [MDA2] cârdui [At: DOSOFTEI, V. S. 146/2 / Pzi: ~iesc, cârdui / E: cârd] 1-2 vtr (D. păsări și mamifere) A (se) aduna în cârd (1). 3-4 vtr (Pop; d. oameni) A (se) aduna în grupuri. 5 vr (Prt) A se întovărăși. 6 vt (Înv) A despărți în mai multe grupuri.
2. [DLRLC] CÎRDUI, cîrduiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la păsări sau la animale, rar la oameni) A aduna în cîrd. Bacii cîrduiesc turmele. CAMILAR, T. 154. Abia afară își căpătă din nou tot curajul și prinse a cîrdui oamenii. CAMILAR, N. II 299. ◊ Refl. Turmele se cîrduiau prin poiene. CAMILAR, T. 174. – Variantă: încîrdui (SANDU-ALDEA, U. P. 212) vb. IV.
3. [DLRLC] ÎNCÎRDUI vb. IV v. cîrdui.
4. [DLRM] CÎRDUI, cîrduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna în cîrd. [Var.: încîrdui vb. IV] – Din cîrd.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL