1. [DEX '09] CÂRCĂLIT, -Ă, cârcăliți, -te, adj. (Pop.; despre alimente) Fript numai pe deasupra; pârpălit. – V. cârcăli.
2. [MDA2] cârcălit1 sn [At: MDA ms / V: căr~ / Pl: ~uri / E: cărcăli] 1-6 Cârcălire (1-6).
3. [MDA2] cârcălit2, ~ă a [At: DA ms / V: căr~ / Pl: ~iți, ~e / E: cârcăli] 1 (Pop; d. alimente) Prăjit superficial. 2 (Pfm) Murdărit. 3 (Pfm; spc) Scris urât și ilizibil. 4 vt (Pfm; spc) Desenat (sau pictat) urât, fără talent. 5 (Pop) Necăjit. 6 (Pfm; d. oameni) Fără minte. 7 (Pfm; d. oameni) Neserios. 8 (Pfm) Superficialitate.
4. [DEX '09] CÂRCĂLI, cârcălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. 2. Tranz. A murdări. – Cf. sb. krkaljiti.
5. [MDA2] cărcăli v vz cârcăli
6. [MDA2] cărcălit, ~ă a vz cârcălit
7. [MDA2] cârcăli[1] [At: COSTINESCU / V: căr~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf srb krkaljiti] 1-2 vtr (Pop; d. alimente) A (se) prăji superficial Si: (pop) a (se) perpeli. 3-4 vtr (Pfm) A (se) murdări. 5 vt (Pfm; spc) A scrie urât, ilizibil. 6 vt (Pfm; spc) A desena (sau a picta) urât, fără talent. 7 vt (Pop) A necăji. 8-9 vtr (Pfm) A face ceva prost, de mântuială.
8. [CADE] CÎRCĂLI (-ăiesc) vb. tr. 1 A lucra prost: băgați bine de seamă... să nu cîrcăliți lucrul mai rău (JIP.) ¶ 2 A mîzgâli, a murdări: ce-ai avut să-mi iei batista să mi-o cîrcălești? (BR.-VN.) ¶ 3 A vorbi nerozii, a flecări (PȘC.).
9. [DEX '98] CÂRCĂLI, cârcălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. 2. Tranz. A murdări. – Cf. scr. krkaljiti.
10. [DLRLC] CÎRCĂLI, cîrcălesc, vb. IV. Refl. (Despre alimente) A se perpeli. Pușcă alt cerb și-l puse-n frigare să se frigă, dar de-abia apucă să se cîrcălească oleacă și fură aci ortacii de la vînat. RETEGANUL, P. III 63.
11. [DLRM] CÎRCĂLI, cîrcălesc, vb. IV. Refl. (Despre alimente) A se frige numai pe deasupra; a se perpeli. – Comp. sb. krkalyti.
12. [Scriban] cărcălésc, V. cîrcălesc.
13. [Scriban] cîrcălésc și cărc- v. tr. (sîrb. krkaliti, id. V. cîrcală). Vest. Fam. Murdăresc, bîrcîĭ: Ce aĭ avut să-mĭ ĭeĭ batista să mĭ-o cărcăleștĭ? (Vr.-Voĭn, VR. 1907, 8, 219). A cărcăli un caĭet, geamurile.
14. [DOOM 3] cârcăli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcălesc, 3 sg. cârcălește, imperf. 1 cârcăleam; conj. prez. 1 sg. să cârcălesc, 3 să cârcălească
15. [DOOM 2] cârcăli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcălesc, imperf. 3 sg. cârcălea; conj. prez. 3 să cârcălească
16. [DER] cîrcăli (-lesc, -it), vb. – A strica, a face ceva de mîntuială. Creație expresivă (cf. Graur, BL, 91). După Pușcariu, Dacor., I, 595 și DAR, din sb. krkliti „a murdări”; acest ultim sens, care acolo este atribuit cuvîntului rom., nu este sigur. – Der. cîrcală (var. cricală), s. f. (lucru prost).
17. [DRAM 2021] cârcălit, -ă, cârcăliți, -te, adj. (reg.) Fript pe jumătate, abia prăjit: „Nici-i fiartă, nici-i friptă, / Numa cât îi cârcălită” (Bilțiu, 2015: 208). ■ (onom.) Cârcălete, nume de familie în jud. Maram., provenit din supranume. – Din cârcăli (MDA).
18. [DRAM 2015] cârcălit, -ă, cârcăliți, -te, adj. – (reg.) Fript pe jumătate, abia prăjit (Antologie, 1980). ♦ (onom.) Cârcălete, nume de familie în Maramureș. – Din cârcăli (MDA).
19. [DRAM] cârcălit, -ă, adj. – Fript pe jumătate, abia prăjit (Antologie 1980). – Din cârcăli „a face ceva pe jumătate, de mântuială” + -it.
20. [DRAM 2021] cârcăli, cârcălesc, v.t.r. 1. A (se) perpeli. 2. A face ceva de mântuială. – Din srb. krkaliti „a murdări” (Pușcariu, DA, DEX).
21. [DRAM 2015] cârcăli, cârcălesc, vb. tranz, refl. – 1. A (se) perpeli. 2. A face ceva pe jumătate, de mântuială. – Din srb. krkaliti „a murdări” (Pușcariu, DA, DEX); et. nesigură (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL