Definiție și ce înseamnă cârcâire

1. [MDA2] cârcâire sf [At: MACEDONSKI, O. II, 47 / Pl: ~ri / E: cârcâi] 1 Emitere de sunete (neplăcute) caracteristice unor specii de păsări. 2 Sunet scos de găini (diferit de cotcodăcit).

2. [DEX '09] CÂRCÂI, pers. 3 cârcâie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.

3. [MDA2] cărcăi v vz cârcâi

4. [MDA2] cârcăi v vz cârcâi

5. [MDA2] cârcâi vi [At: ȘEZ. II, 66 / V: ~căi, cărcăi, (înv) gârcăi / Pzi: pers: 3 cârcăie / E: fo] 1 (D. unele păsări) A cârâi (1). 2 A imita sunetul produs de matca albinelor înainte de roit. 3 A imita orăcăitul broaștei. 4 (D. oameni) A scoate sunete nearticulate, de neînțeles Si: a cârâi. 5 A cârti.

6. [MDA2] gârcăi[1] v vz cârcâi

7. [CADE] CÎRCÎI (-cîiu) vb. intr. A cotcodăci, a cîrîi: găinile cîrîiau subt ferestre (SAD.) [cîrc!].

8. [DLRLC] CÎRCÎI, pers. 3 cîrcîie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări) A emite sunete caracteristice. Umblam pe cărările umede, printre ramuri împletite, stîrnind sturzi cu zbor tăcut și mierle care fîlfîiau cîrcîind spăriate. SADOVEANU, O. III 319. Găina care cîrcîie seara dimineața nu face ou. ◊ Fig. Tovarășa circii speriată și se făcu mică subt umărul lui. SADOVEANU, P. M. 196.

9. [DLRLC] CÎRCÎIRE, cîrcîiri, s. f. Acțiunea de a cîrcîi și rezultatul ei; sunet scos de unele păsări. Auzi cîrcîiri de spaimă și bătăi de aripi în poiată. SADOVEANU, Z. C. 43. Erau fanfare [formate de cîntatul cocoșilor]... ce vesteau răsărirea pe curînd a soarelui și în care se amestecau cîrcîiri de găini gîlcevitOare. MACEDONSKI, O. III 47.

10. [DLRM] CÎRCÎI, pers. 3 cîrcîie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice. – Onomatopee.

11. [DLRM] CÎRCîIRE, cîrcîiri, s. f. Faptul de a cîrcîi; sunet caracteristic scos de unele păsări.

12. [Șăineanu, ed. VI] cârcăi v. V. cârăì.

13. [Scriban] cîrcîĭ, a -í, v. intr. (vsl. kŭrkati, bg. kŭrkam. V. cîrc, cîrcotă). Se zice despre găină cînd cîrcîĭe în ainte de a oŭa și-șĭ caută loc. – Rar și chercănesc (Munt.).

14. [DOOM 3] cârcâi (a ~) vb., ind. prez. 3 cârcâie, imperf. 3 pl. cârcâiau; conj. prez. 3 să cârcâie

15. [DOOM 2] cârcâi (a ~) vb., ind. prez. 3 cârcâie, imperf. 3 sg. cârcâia; conj. prez. 3 să cârcâie

16. [DRAM 2021] cârcăi, cârcăiesc, v.i. (ref. la găini) A cârâi. – Formă onomatopeică (MDA).

17. [DRAM 2015] cârcăi, cârcăiesc, vb. intranz. – (ref. la găini) A cârâi (Grad, 2000). – Formă onomatopeică (< câr) (MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro