1. [DEX '09] CÂRCIOGAR, cârciogari, s. m. (Reg.) Om căruia îi plac cearta, procesele, care găsește obiecție la orice; om cârcotaș. [Var.: cârciocar, cârciobar, corciogar s. m.] – Cârciog + suf. -ar.
2. [MDA2] cârciogar sm [At: ALECSANDRI, T. 840 / V: ~obar, ~car, ~ciubar, cor~ / Pl: ~i / E: cârciog + -ar] (Reg) 1 Om căruia îi plac cearta, procesele. 2 Om care găsește o obiecție la orice Si: cârciobaș (1), cârciobov (1), cârcotaș. 3 (Înv) Apărător la judecătorii Si: cârciobaș (2), cârciobov (2).
3. [DEX '09] CÂRCIOBAR s. m. v. cârciogar.
4. [DEX '09] CÂRCIOCAR s. m. v. cârciogar.
5. [DEX '09] CORCIOGAR s. m. v. cârciogar.
6. [MDA2] cârciobar sm vz cârciogar
7. [MDA2] cârciocar sm vz cârciogar
8. [MDA2] cârciubar sm vz cârciogar
9. [MDA2] corciogar sm vz cârciogar
10. [CADE] CÎRCIOCAR, CÎRCIOGAR sm. Mold. Bucov. Advocat care umblă cu șicane, cu cîrciocuri, cîrcotaș: Hoțu de Pepelea îi cîrciogar de frunte (ALECS.).
11. [DLRLC] CÎRCIOCAR s. m. v. cîrciogar.
12. [DLRLC] CÎRCIOGAR, cîrciogari, s. m. Om care caută cîrcioguri, ceartă; cîrcotaș. (în forma cîrciocar) Hoțu de Pepelea îi cîrciocar de frunte. ALECSANDRI, T. 840. – Variante: cîrciocar, corciogar, (CREANGĂ, A. 150) s. m.
13. [DLRLC] CORCIOGAR s. m. v. cîrciogar.
14. [DLRM] CÎRCIOCAR s. m. v. cîrciogar.
15. [DLRM] CÎRCIOGAR, cîrciogari, s. m. Om care caută cîrcioguri, ceartă; cîrcotaș. [Var.: cîrciocar, corciogar s. m.] – Din cîrciog + suf. -ar.
16. [Șăineanu, ed. VI] cârciocar m. cel ce caută subtilități advocățești: e cârciocar de frunte AL.
17. [Scriban] cîrcĭobár, -gár și -cár m. (d. cîrcĭob). Fam. Chițibușar, șicanator. Adj. Un avocat cîrcĭogar, o femeĭe cîrcĭogară saŭ -ăreasă.
18. [Scriban] corcĭogár, V. cîrcĭogar.
19. [DOOM 2] cârciogar (reg.) s. m., pl. cârciogari
20. [DOOM 3] !cârciocar (reg.) s. m., pl. cârciocari
21. [MDO] cîrciogar
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL