Definiție și ce înseamnă cârceie

1. [DEX '09] CÂRCEIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.

2. [MDA2] cârceie sf [At: LB / V: ~cea, ~ceaie, ~cei, ~ceia, (reg) ~ceană / Pl: ~ / E: nct] 1 (Îf ~cea, ~ceaie, cârceia) Cerc sau inel de fier. 2 Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). 3 Brățară cu care se fixează cuțitul coasei de coada acesteia. 4 (Trs) Inel de fier fixat de prăsele briceagului, de care acesta se leagă de șerpar. 5 Parte a joagărului care leagă ceafa de jos a jugului cu mâtca. 6 Nod în firele de țesut. 7 (Îf ~ei, ~cea) Amnarul de la războiul de țesut. 8 Element prin care se fixează cureaua biciului de coada acestuia. 9 Parte care leagă lumânarea fântânii de cumpănă.

3. [DEX '98] CÂRCEIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.

4. [MDA2] cârcea2 sf vz cârceie

5. [MDA2] cârceaie sf vz cârceie

6. [MDA2] cârceană sf vz cârceie

7. [MDA2] cârceia2 sf vz cârceie

8. [CADE] CÎRCEIE sf. 1 🔧 Lemn care leagă tînjala de proțap cînd se înjugă la car patru boi, în loc de doi ¶ 2 🚜 Lemn care leagă tînjala de cotiuga plugului: sclipuim de colo o coasă ruptă, de ici o ~ de tînjală (CRG.).

9. [DLRLC] CÎRCEIE, cîrceie, s. f. Piesă de lemn, uneori de fier, cu care se leagă tînjeala de proțap (cînd se înjugă patru boi). [Boii] tîrau între dînșii tînjelele cu cîrceie de fier, ce zăngăneau. HOGAȘ, DR. 284. În sfîrșit, facem noi ce facem și sclipuim de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjală, mai un vatrar cu belciug... și pe după toacă și pornim pe la. case. CREANGĂ, A. 42.

10. [DLRM] CÎRCEIE, cîrceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier cu care se leagă tînjala de proțap (cînd se înjugă patru boi). – Din cîrceie (pl. lui cîrcea, puțin folosit).

11. [Scriban] cîrcéĭe f., pl. eĭ (d. sîrb. krčalo saŭ d. rom. cîrcel). Est. Pĭesa care leagă tînjala de proțap (ĭa poate fi de lemn orĭ un lanț).

12. [DOOM 3] !cârceie (piesă de legătură) s. f., art. cârceia, g.-d. art. cârceiei; pl. cârceie

13. [DOOM 2] cârceie (piesă de legătură) s. f., art. cârceia, g.-d. art. cârceiei/cârceii; pl. cârceie/cârcei

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] cârcală sf [At: RĂDULESCU-CODIN / V: căr~ / Pl: ~le / E: srb […]
1. [Șăineanu, ed. VI] cârcea f. Mold. lemnul ce leagă tânjala de proțap: o cârcea […]
1. [MDA2] cârcioabă sf [At: N. LEON, MED. 84 / V: ~cea~ / Pl: ~be […]
1. [MDA2] cârceag1 sn [At: LIUBA-IANA, M. 99 / Pl: ~cege / E: srb krčag] […]
[Scriban] cîrjalíŭ și (maĭ rar) cîrcealíŭ m. (turc. kyrğali, o localitate a Rumeliiĭ locuită de […]
1. [MDA2] cârceia1 v vz cârcei 2. [MDA2] cârceia2 sf vz cârceie 3. [DEX '09] […]
1. [Șăineanu, ed. VI] cârceiu n. 1. ramură cu frunze de agățat plante; 2. pl. […]
1. [DEX '09] CÂRCEL, cârcei, s. m. 1. (Med.) Contracție bruscă și involuntară a mușchilor […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro