1. [DEX '09] CÂINOȘENIE s. f. Câinie. – Câinos + suf. -enie.
2. [MDA2] câinoșenie sf [At: STANCU, D. 31 / V: cân~ / Pl: ~ii / E: câinos + -enie] Câinie.
3. [DLRLC] CÎINOȘENIE, s. f. Răutate, cruzime. Pînă acolo nu merge el cu cîinoșenia. STANCU, D. 34. Știam cîinoșenia lui Știrbei. CAMIL PETRESCU, B. 225.
4. [DLRM] CÎINOȘENIE s. f. Cîinie. – Din cîinos + suf. -enie.
5. [DOOM 3] câinoșenie (desp. -ni-e) s. f., art. câinoșenia (desp. -ni-a), g.-d. câinoșenii, art. câinoșeniei
6. [DOOM 2] câinoșenie (-ni-e) s. f., art. câinoșenia (-ni-a), g.-d. câinoșenii, art. câinoșeniei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL