1. [DEX '09] CUȚITOAIE, cuțitoaie, s. f. 1. Unealtă așchietoare formată dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosită în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit. 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățarea copitelor. [Pr.: -toa-ie] – Cuțit + suf. -oaie.
2. [MDA2] cuțitoaie sf [At: BIBLIA (1688), 228b / V: ~țut~ / P: ~toa-ie / Pl: ~oi / E: cuțit + -oaie] 1 Instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit Si: cuțitoi1 (2). 2 Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățarea copitelor. 3 Strung. 4 Instrument de pescărie prevăzut cu un cuțit, cu care pescarii scot carmacele la suprafață Si: (reg) rizacă. 5 Fierul plugului Si: cuțit (17), (pop) custură. 6 Cuțitoi1 (1). 7 (Iht; pan) Zvârlugă (Cobites taenie).
3. [CADE] CUȚITOAIE sf. 1 🔧 Instrument tăios, de diferite forme, adesea cu două mînere de lemn, întrebuințat de dulgheri, de rotari, de dogari, de potcovari, de tăbăcari, etc. pentru cioplitul șindrilelor, spițelor de roate, doagelor, copitei, pentru raderea pieilor (🖼 1731): strujea cu cuțitoaia lemne pentru spițe de roate (GRIG.); pielea o cîrmuește cu cuțitoaia, pentru a o curăți de cărnurile rămase pre dînsa (ION.) ¶ 2 🐟 – SVÎRLUGĂ [cuțit].
4. [DEX '98] CUȚITOAIE, cuțitoaie, s. f. 1. Instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit. 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor. [Pr.: -toa-ie] – Cuțit + suf. -oaie.
5. [DLRLC] CUȚITOAIE, cuțitoaie, s. f. Un fel de cuțit format dintr-o lamă ascuțită de oțel, de obicei cu două minere perpendiculare pe capetele ei, folosit de dulgheri, dogari, tăbăcari etc. ca unealtă de cioplit și răzuit. Lucrează un om înarmat cu o cuțitoaie enormă. BOGZA, A. Î. 99. Dacul ține mai adesea în mînă un mare cuțit în forma unei secere puțin încovoiată, pe care cu nedrept cuvînt unii autori au semuit-o cuțitoaiei cu cîrlig a lui Chronos. ODOBESCU, S. II 283. Rotarii fac toate... servindu-se cu instrumentele următoare: toporul, barda... cuțitoaie, sfredel. I. IONESCU, M. 711.
6. [DLRM] CUȚITOAIE, cuțitoaie, s. f. Instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mînere la capete), folosit de dulgheri, dogari, tăbăcari etc. pentru cioplit și răzuit.-Din cuțit + suf. -oaie.
7. [Șăineanu, ed. VI] cuțitoaie f. 1. cuțit lat cu două mânere al dulgherilor; 2. unealtă analoagă a fierarului de curățit unghiile calului: 3. Zool4. alt nume dat svârlugei (după forma-i lungăreață).
8. [Scriban] cuțitoáĭe f., pl. oĭ (ca lighioĭ) saŭ și egal cu sing. Est. Cuțit cu doŭă mînere la cele doŭă capete întrebuințat la cĭoplit orĭ răzuit de tîmplarĭ, dogarĭ, rotarĭ și potcovarĭ (în vest mezdrea). V. scăunoaĭe, sinalăŭ, strujniță.
9. [MDA2] cuțitoi1 [At: DOSOFTEI, V. S. 21 / Pl: ~oaie / E: cuțit + -oi] 1 sn Cuțit mare (arcuit la vârf) Si: cuțitoaie (6). 2 sn Cuțitoaie (1). 3 sm (Iht; csnp) Zvârlugă (Cobites taenie).
10. [MDA2] cuțutoaie sf vz cuțitoaie
11. [DOOM 3] cuțitoaie s. f., art. cuțitoaia, g.-d. art. cuțitoaiei; pl. cuțitoaie
12. [DOOM 2] cuțitoaie s. f., art. cuțitoaia, g.-d. art. cuțitoaiei; pl. cuțitoaie
13. [MDO] cuțitoaie
14. [DRAM 2021] cuțitói, cuțitoaie, s.n. Unealtă alcătuită dintr-o lamă și două mânere, folosită la netezit, îndreptat sau răzuit lemnul. – Din cuțit + suf. -oi (MDA).
15. [DRAM 2015] cuțitoi, cuțitoaie, s.n. – Unealtă dintr-o lamă ascuțită, cu două mânere, folosită la netezit, îndreptat sau răzuit lemnul (Bilțiu, 2010). – Din cuțit (< lat. *cotitus) + suf. -oi (MDA).[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL