Definiție și ce înseamnă cușniță

1. [DEX '09] CUȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru; p. ext. fierărie. – Din bg. kužnica.

2. [MDA2] cușniță2 sf vz coșniță

3. [MDA2] cușniță1 sf [At: GORJAN, H. II, 166 / V: (reg) cujn~, gujn, cuzn~ / Pl: ~țe / E: bg кущника] (Reg) 1 Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru. 2 (Pex) Fierărie. 3 Topitoare de fier. 4 Fabrică de cuie. 5 Foc mare. 6 (Îla) Ca la ~ Murdar. 7 Unealtă a dulgherului sau a rotarului Si: (reg) cobâlă, corniță, scaun de înspițat.

4. [CADE] CUȘNIȚĂ 👉 CUJNIȚĂ.

5. [DLRLC] CUȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. 1. Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul, unde suflă cu foalele și unde-și așază instrumentele. Porunci să arză cușnița ziua și noaptea. ISPIRESCU, L. 220. 2. Atelier al fierarului; fierărie, potcovărie. Se vede... un depozit mare de zgură, ceea ce face a se crede că acolo a fost o cușniță, la care venea apa și învîrtea roata ce purta foile. I. IONESCU, M. 51.

6. [DLRM] CUȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul; p. ext. fierărie. – Bg. kuznica.

7. [Șăineanu, ed. VI] cușniță f. 1. locul unde se bate și se roșește fierul, fierărie: să arză cușnița ziua și noaptea ISP.; 2. scaunul în care se pune roata când se înspițează. [Pol. KUZNIȚA].

8. [Scriban] cúșniță, V. cujniță.

9. [DEX '09] COȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș1 (1) mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată cumpărăturilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Din sl. košĭnica.

10. [MDA2] cojniță sf vz coșniță

11. [MDA2] coșniță sf [At: PALIA (1581), 164/7 / V: coj~, cuș~ / Pl: ~țe / E: vsl косъниса, bg rs хощница, srb хощница] 1 Coș (1) mic de nuiele sau de papură pentru cumpărături sau pentru transportat mâncarea la lucru. 2 (Pfm; îe) Doar n-ai căzut cu ~ța din cer Nu ești de neam mare. 3 (Îae) Nu e nimic de capul tău. 4 (Îs) Bani de (sau pentru) ~ Suma zilnică pentru cumpărături într-o gospodărie. 5 (Fam; îe) A face ~ța A face cumpărăturile zilnice. 6 (Reg; spc) Stup.

12. [MDA2] cujniță sf vz cușniță2

13. [MDA2] cusniță sf vz cușniță1

14. [MDA2] cuzniță sf vz cușniță

15. [MDA2] gujniță sf vz cușniță

16. [CADE] COȘNICIOARĂ (pl. -re) sf. dim. COȘNIȚĂ.

17. [CADE] COȘNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Coș mic de nuiele, (sau de papură), coș de tîrguit (zarzavaturi, etc.) ¶ 2 Bani pentru ~, banii necesari pentru tîrguielile din piață, pentru cheltuielile de mîncare: mai rămăseseră vre-o trei sute și ceva de lire, să tot ajungă pentru ~ și cheltuieli mărunte (CAR.) ¶ 3 Stup de albine mai adesea împletit din nuiele (sau din paie) (🖼 1526) [vsl. košĭnica].

18. [CADE] CUJNIȚĂ, CUȘNIȚĂ, CUZNIȚĂ (pl. -țe) sf. 🔧 Vatra fierarului, potcovarului (🖼 1664): faurul pămîntului porunci să arză cușnița ziua și noaptea (ISP.); îi stropești cu pleaitura Țiganului, muiată în apă din cuzniță (PAMF.) [bg. srb. kuznica, pol. kuźnica].

19. [DEX '98] COȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș1 mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată târguielilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Din sl. košĭnica.

20. [DLRLC] COȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș mic de nuiele sau de papură, folosit la tîrguit. Oamenii se întinseseră mai bine, peste pat, mîncînd încet din coșnița plină cu gogoși și șorici. PREDA, Î. 110. Ucenicul era trimis la patron acasă și ducea coșnița de tîrguieli din piață. PAS, Z. I 256. Eu întorceam capul de la coșniță, dar jimbla și salamul miroseau, iar alunele și migdalele sunau. DELAVRANCEA, H. T. 48. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată tîrguielilor zilnice pentru procurarea alimentelor. Cîteva zeci de lei pentru coșniță și cheltuieli mărunte. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50.

21. [DLRM] COȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș mic de nuiele sau de papură, folosit la tîrguieli. ♦ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată tîrguielilor zilnice pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Slav (v. sl. košinica).

22. [Șăineanu, ed. VI] coșniță f. 1. coș mic împletit din nuiele, coș de târguit: bani de coșniță; 2. (de albine) stup mai mare ca uleiul. [Slav. KOȘĬNIȚA].

23. [Scriban] cójniță, V. coșniță.

24. [Scriban] cóșniță f., pl. e (vsl. košĭnica, bg. kóšnica. V. coș 2). Coș de papură de adus de ale mîncăriĭ din tîrg. – În vest și cojniță. V. zimbil.

25. [Scriban] cújniță și cușniță f., pl. e (pol. kužnica, rus. kúznica, d. vsl. kovati, a fabrica bătînd. V. covacĭ). Munt. Vechĭ. Atelier de ferărie.

26. [DOOM 3] cușniță (reg.) s. f., g.-d. art. cușniței; pl. cușnițe

27. [DOOM 2] cușniță (reg.) s. f., g.-d. art. cușniței; pl. cușnițe

28. [DOOM 3] coșniță s. f., g.-d. art. coșniței; pl. coșnițe

29. [DOOM 2] coșniță s. f., g.-d. art. coșniței; pl. coșnițe

30. [IVO-III] coșniță, -țe.

31. [DER] cușniță (cușnițe), s. f. – 1. Cuptor al fierarului. – 2. Fierărie. – Var. cușniță. Bg., sb. kužnica, rut. kužĭnica (DAR).

32. [DER] coșniță (coșnițe), s. f. – 1. Coș mic de nuiele. – 2. Stup. Sl. (bg., sb., rus.) košnika (Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; DAR; Conev 64). – Der. coșnițar, s. m. (coșar, împletitor de coșuri). Cf. coș, coșar.

33. [DAR] cușniță, cușnițe, s.f. (reg.) 1. vatră de piatră pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așează uneltele de lucru; fierărie, făurărie, potcovărie. 2. unealtă a dulgherului sau a rotarului; cobâlă, corniță, scaun de înspițat roata.

34. [DRAM 2021] cóșniță, coșnițe, s.f. Coș în care se țineau familiile de albine, confecționat din nuiele împletite, de formă conică, lipit în interior cu pământ; știubei. ■ Specific zonei Chioar. – Din sl. košǐnica (Scriban, DEX, MDA).

35. [DRAM 2015] coșniță, coșnițe, s.f. – Coș în care se țineau familiile de albine. Coșurile se așezau pe polițe, lângă pereții unora dintre acareturile gospodăriei; erau confecționate din nuiele împletite, de formă conică, lipite în interior cu pământ (specific zonei Chioar); știubei (Șainelic, 1986: 48). – Din sl. košǐnica (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

36. [DRAM] coșniță, -e, s.f. – Coș în care se țineau familiile de albine. Coșurile se așezau pe polițe, lângă pereții unora dintre acareturile gospodăriei; erau confecționate din nuiele împletite, de formă conică, lipite în interior (specific zonei Chioar); știubei (Șainelic 1986: 48). – Din sl. košnica.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro