1. [DEX '09] CUȘAC, cușacuri, s. n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] – Din sb. kušak.
2. [MDA2] cușac sn [At: (a. 1791) ap. ȘIO / Pl: ~uri / E: tc kușak, bg кущак, kušak] 1 Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară, folosită în construcții. 2 (Înv) Riglă.
3. [CADE] CUȘAC sm. Stinghie groasă, lemn dreptunghiular, mai subțire decît grinda, întrebuințat în construcție [tc.].
4. [DEX '98] CUȘAC, cușacuri, s. n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] – Din scr. kušak.
5. [Scriban] cușác n., pl. e saŭ urĭ (turc. sîrb. bg. kušak). Azĭ Munt. Leț maĭ gros, stinghie de zaplaz: scîndura, cușacu, șipca și chear grinda groasă crapă (Al. Cĭurcu, Curentul Noŭ, 1920, 171, 2).
6. [MDA2] orta-cușac [At: VĂCĂRESCUL, IST. 285 / Pl: (1) ?, (2) ~aci / E: tc orta kușak] (Înv) 1 sn Brâu brodat cu fir de mătase, pe care îl purtau baltagiii (1). 2 sm Slujitor la Curtea domnească, îmbrăcat cu anteriu și încins cu un brâu Si: (înv) edecliu.
7. [DOOM 3] cușac s. n., pl. cușacuri
8. [DOOM 2] cușac s. n., pl. cușacuri
9. [DER] cușac (-ci), s. m. – Grindă principală. Tc. kușak „centură”, cf. bg., sb. kusak.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL