Definiție și ce înseamnă cuvioșie

1. [DEX '09] CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.

2. [MDA2] cuvioșie sf [At: MELHISEDEC (1773), ap. TDRG / Pl: ~ii / E: cuvios + ie] (Înv) 1 Bună-cuviință. 2 (Înv) Omenie. 3 Evlavie. 4 (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu respectuos de adresare pentru călugări și fețele bisericești.

3. [CADE] CUVIOȘIE sf. 1 Cucernicie, evlavie ¶ 2 Titulatură a călugărilor: Cuvioșia-sa părintele Antonie e un om care a îndurat multe necazuri (SAD.).

4. [DEX '98] CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.

5. [DLRLC] CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință, omenie; (în legătură cu credința și practicile bisericești) cucernicie, evlavie. Faptele bune și cuvioșia acestui bărbat potoliră. cîrtirile poporului. NEGRUZZI, S. I 241. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. Cuvioșia-ta ești preot ori numai călugăr? STĂNOIU, C. I. 11. – Pronunțat: -vi-o-.

6. [DLRM] CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință, omenie ; cucernicie, evlavie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. – Din cuvios + suf. -ie.

7. [Șăineanu, ed. VI] cuvioșie f. 1. respect, venerațiune; 2. titlu dat ecleziasticilor și călugărilor: cuvioșia ta!

8. [Scriban] cuvioșíe f. (d. cuvios). Decență. Pietate. Titlu dat călugărilor: Cuvioșia Sa părintele Dumitru (Arhimandriților Preacuvioșia sa).

9. [DOOM 3] cuvioșie (desp. -vi-o-) s. f., art. cuvioșia, g.-d. art. cuvioșiei; pl. cuvioșii, art. cuvioșiile (desp. -și-i-)

10. [DOOM 2] cuvioșie (-vi-o-) s. f., art. cuvioșia, g.-d. art. cuvioșiei; pl. cuvioșii, art. cuvioșiile

11. [DOOM 3] !Cuvioșia Ta/Sa/Voastră (desp. -vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Tale/Sale/Voastre (către un arhimandrit, egumen, ieromonah, (proto)singhel, stareț)

12. [DOOM 2] !Cuvioșia Sa (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Sale; pl. Cuvioșiile Lor

13. [DOOM 2] !Cuvioșia Ta (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Tale

14. [DOOM 2] !Cuvioșia Voastră (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Voastre

15. [DOOM 2] Cuvioșiile Voastre (-vi-o-) loc. pr.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Scriban] cuvintéz, V. cuvîntez. 2. [Scriban] cuvîntéz v. tr. și intr. (d. cuvînt). Vorbesc […]
[DTL] CUVINTE ȘI LUCRURI s. n. + conj. + s. n. (cf. lat. conventus „adunare”, […]
1. [DEX '09] CUVINȚEL, cuvințele, s. n. Diminutiv al lui cuvânt. – Cuvânt + suf. […]
1. [DEX '09] COVIȚ interj. (Reg.) Guiț. – Onomatopee. 2. [MDA2] coviț i [At: ALECSANDRI, […]
1. [MDA2] cuvița v vz covița 2. [CADE] ❍ CUVIȚA ... = GUIȚA ...: mascurii […]
1. [DCR2] cuvânt-cheie s. n. Cuvânt de mare importanță ◊ „Cuvântul-cheie al politicii externe franceze […]
1. [DOOM 3] cuvânt-matcă s. n., pl. cuvinte-matcă 2. [DOOM 2] cuvânt-matcă s. n., pl. […]
1. [DCR2] cuvânt-titlu s. n. Cuvânt pus în fața unui articol de dicționar ◊ „Rod […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro