1. [DEX '09] CUTEZARE, cutezări, s. f. (Rar) Faptul de a cuteza; cutezanță, temeritate. – V. cuteza.
2. [MDA2] cutezare sf [At: COD. VOR. 81/1 / Pl: ~zări / E: cuteza] 1-3 Cutezanță (1-3).
3. [DLRLC] CUTEZARE s. f. (Rar) Faptul de a cuteza; cutezanță. A născocit mii de planuri, fără cutezare să se oprească la unul. POPA, V. 320. Ah! doamna mea! îmi zise... iartă cutezarea mea. NEGRUZZI, S. I 50. Ochii îi scînteiau de viață și cutezare. RUSSO, O. 108.
4. [DLRM] CUTEZARE s. f. (Rar) Faptul de a cuteza; cutezanță.
5. [DEX '09] CUTEZA, cutez, vb. I. Tranz. A îndrăzni, a se încumeta. – Lat. pop. cottizare.
6. [MDA2] cuteza vti [At: COD. VOR. 49/7 / Pzi: cutez / E: lp cottizare] 1 (Îoc a se teme) A îndrăzni. 2 A se încumeta. 3 A înfrunta.
7. [CADE] CUTEZA (-tez) vb. tr. A îndrăzni: nu cuteza să-și arate fața dinaintea împăratului (ODOB.); cine cutează să spună adevărul, poate lesne umbla bătut ca mărul (ZNN.) [lat. vulg. cottĭzare < gr.].
8. [CADE] CUTEZANȚĂ (pl. -țe), CUTEZARE sf. Faptul de a cuteza; îndrăzneală: el moștenise de la tată-său cutezarea, iuțeala și meșteșugul minții (ISP.) ¶ ¶ C. NECUTEZANȚĂ.
9. [CADE] CUTEZĂTOR, -TOARE adj. verb. și sm. f. CUTEZA Care cutează, îndrăzneț: se repezi către ~ii tineri și ... îi opri în loc (ODOB.) ¶ ¶ C. NECUTEZĂTOR.
10. [DLRLC] CUTEZA, cutez, vb. I. Tranz. (Urmat de un infinitiv sau de o completivă cu verbul la conjunctiv) A avea curajul de a spune sau de a face ceva nepermis sau neobișnuit; a îndrăzni, a se încumeta. Țipenie de om nu cuteza să mai treacă pe aici. CREANGĂ, P. 121. Am cutezat a trage cu pușca și-n cîrdurile de gîște sălbatice. ODOBESCU, S. III 23. Cunosc firea badii, Că cu mine s-ar iubi, Dar nu cutează-a grăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. ◊ Absol. Spăriet la el se uită... i se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84. Dar înțelepciunea fără-a cuteza, E ca cutezarea fără a cugeta. BOLINTINEANU, O. 55. Ne-am iubi, nu cutezăm, Ne-am lăsa, nu ne-ndurăm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 61.
11. [DLRM] CUTEZA, cutez, vb. I. Tranz. A îndrăzni, a se încumeta. – Lat. cottizare (<gr.).
12. [Șăineanu, ed. VI] cutezà v. a avea curaj, a îndrăzni. [Gr. bizantin KOTTÍZO, a juca în zari (termen primitiv de joc): de unde a risca].
13. [Scriban] cutéz, a -zá v. tr. (lat. cottizo, cottĭzare, d. mgr. kottízo, joc cu zarurile. Cp. cu botez, nechez și retez). Îndrăznesc.
14. [DOOM 3] cutezare s. f., g.-d. art. cutezării
15. [DOOM 2] cutezare s. f., g.-d. art. cutezării
16. [DOOM 3] cuteza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cutez, 3 cutează; conj. prez. 1 sg. să cutez, 3 să cuteze
17. [DOOM 2] cuteza (a ~) vb., ind. prez. 3 cutează
18. [DER] cuteza (-z, -at), vb. – A îndrăzni, a se încumeta. – Mr. cutedz, cutidzare, megl., istr. cutez. Gr. ϰοττίζω „a juca zaruri” prin intermediul unei forme lat. pop. *cottizāre (Densusianu, Rom., XXVIII, 66; Pușcariu 472; Candrea-Dens., 467; REW 2287; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67; Philippide, II, 711); cf. alb. kudzoń, ven. scotezar, rovign. kutisa, aquil. skuttia. – Der. cutezător, adj. (îndrăzneț); necutezător, adj. (timid); cutezanță, s. f. (temeritate), formațiune modernă, cu suf. neol. -anță; necutezanță, s. f. (timiditate).
19. [DE] SOLEM QUIS DICERE FALSUM AUDEAT (lat.) cine ar cuteza să spună că Soarele nu este adevărat? – Vergiliu, „Georgica”, I, 463-464. Evidențele nu pot fi contestate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL