1. [DEX '09] CUSURGIU, cusurgii, s. m. Bărbat înclinat să găsească cusururi (1) la orice; bărbat care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu.
2. [MDA2] cusurgiu, ~ie smf, a [At: PAS, L. I 92 / Pl: ~gii / E: cusur + -giu] (Fam) 1-2 (Persoană) înclinată să găsească cusururi (9-11) la orice. 3-4 (Persoană) care are chef de ceartă.
3. [DEX '98] CUSURGIU, -IE, cusurgii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) înclinată să găsească cusururi (1) la orice; (persoană) care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu.
4. [DLRLC] CUSURGIU, cusurgii, s. m. (Familiar) Cel care este înclinat să găsească cusururi la orice, care caută nod în papură. V. cîrcotaș.
5. [DLRM] CUSURGIU, cusurgii, s. m. (Fam.) Bărbat înclinat să găsească cusururi (1) la orice. – Din cusur + suf. -giu.
6. [DOOM 3] cusurgiu s. m., art. cusurgiul; pl. cusurgii, art. cusurgiii (desp. -gi-ii)
7. [DOOM 2] cusurgiu s. m., art. cusurgiul; pl. cusurgii, art. cusurgiii (-gi-ii)
8. [Argou] cusurgiu, -oaică, cusurgii, -oaice s. m., s. f., adj. 1. (persoană) înclinată să găsească imperfecțiuni / defecte la orice 2. (persoană) care are chef de ceartă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL