1. [MDA2] curătoare1 sf [At: DA / Pl: ~ori / E: cura1 + -toare] 1 Placentă. 2 Obiect cu care se curăță boabele de pe știuletele porumbului.
2. [MDA2] curătoare2 sf [At: (a. 1736) BUL. COM. IST. V, 242 / Pl: ~ori / E: cura4 + -toare] (Reg) 1 Vas de lemn desfăcut la un cap, în care curge vinul la stors Si: (pop) curătură2, dejă, tocitoare. 2 Vas oval de lemn în care se face saramură pentru telemea, folosit la stână și în alte scopuri.
3. [CADE] CURĂTOARE 👉 CURĂTOR.
4. [Șăineanu, ed. VI] curătoare f. hârdău în care curge vinul tescuit. [Dela curà].
5. [Scriban] curătoare f., pl. orĭ (d. cur 2). Cĭubăru în care se scurge mustu saŭ țuĭca curată. V. tocitoare.
6. [DEX '09] CURGĂTOR, -OARE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător.
7. [MDA2] curător, ~oare [At: VARLAAM, C. 226 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: cura4 + -tor] (Îrg) 1 a Care aleargă. 2 a (D. lichide) Curgător. 3 a Din care curge, izvorăște ceva. 4 a Care se scurge. 5 a Dăinuitor Vz stătător. 6 smf Alergător. 7 sn Tip de caș nedefinit mai îndeaproape. 8 sn (Îs) ~ de caș Roată de caș întreagă.
8. [MDA2] curătoriu a vz curător
9. [MDA2] curgător, ~oare [At: (a. 1773) URICARIUL IV, 27/7 / Pl: ~i, ~oare / E: curge + tor] 1-4 a Care curge (4, 10, 22, 17). 5-6 a Curent (5, 9). 7-8 a, av (D. vorbire, frază, stil) Fluent.
10. [CADE] † CURĂTOR I. adj. verb. CURĂ2 Care curge, curgător: pre apa Tibrului, curătoare în marea Albă (M.-COST.); acest izvor de apă dulce și pururea curătoriu (EV.-GOV.). II. CURĂTOARE sf. Hîrdău mare în care curge vinul din teasc sau din călcător; numit și „dejă”: un argat scotea spirt dintr’un poloboc și-l vărsa într’o ~ (D.-ZAMF.).
11. [CADE] CURGĂTOR adj. verb. CURGE ¶ ¶ C. NECURGĂTOR 1 Care curge: dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul (CRG.) ¶ 2 Ⓕ Natural, firesc, ușor, care nu arată vre-o trudă din partea scriitorului: stil ~; are fraza ... curgătoare a omului rafinat, care se joacă cu condeiul (VLAH.).
12. [DLRLC] CURĂTOR, -OARE adj. v. curgător.
13. [DLRM] CURGĂTOR, -OARE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Care se înșiră armonios. 3. (Înv., despre an, lună) Curent2 (2). – Din curg (prez. ind. al lui curge) + suf. -ător.
14. [Șăineanu, ed. VI] curgător a. 1. care curge; apă curgătoare în opozițiune cu apă stătătoare 2. fig. ușor și natural: stil curgător.
15. [Scriban] curgătór, -oáre adj. Care curge, curent: apă curgătoare. Fig. Ușor, răpede, cursiv: scriere curgătoare. Ușor, curent: vorbă curgătoare. Curent, actual: anu curgător. V. stătător.
16. [DOOM 3] curgător adj. m., pl. curgători; f. sg. și pl. curgătoare
17. [DOOM 2] curgător adj. m., pl. curgători; f. sg. și pl. curgătoare
18. [DAR] curătoare, curători, s.f. (reg.) vas în care curge vinul; curătură (2).
19. [DRAM 2021] curătoáre, curători, (corătoare, curătură), s.f. (reg.) Placentă la animale (vite). – Din cura „a elimina placenta” + suf. -toare (MDA).
20. [DRAM 2015] curătoare, curători, (corătoare, curătură), s.f. – (reg.) Placentă la animale (vite) (Bârlea, 2005). – Din cura „a elimina placenta” + suf. -toare (MDA).
21. [DRAM 2021] curătór, curătoare, adj.f. (dial.) Curgător: „Să n-am stare ș-așădzare, / Păcum n-are apa-n vale: / Dzâua, noaptea-i curătoare” (Papahagi, 1925: 205). – Din cura „a curge” + suf. -tor (MDA).
22. [DRAM 2015] curător, curătoare, adj. – (reg.; înv.) Curgător: „Să n-am stare ș-așădzare, / Păcum n-are apa-n vale: / Dzâua, noaptea-i curătoare” (Papahagi, 1925: 205). – Din cura „a curge” + suf. -tor (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL