1. [DEX '09] CURSIER, cursieri, s. m. Armăsar, cal de curse. [Pr.: -si-er] – Din fr. coursier.
2. [MDA2] cursier sm [At: (a. 1814) URICARIUL I, 205 / Pl: ~i / P: ~si-er / E: fr coursier] (Frî) 1 Armăsar. 2 Cal de curse2 (6).
3. [CADE] * CURSIER sm. Fugar, cal mare și frumos [fr.].
4. [DEX '98] CURSIER, cursieri, s. m. (Franțuzism) Armăsar, cal de curse. [Pr.: -si-er] – Din fr. coursier.
5. [DLRLC] CURSIER, cursieri, s. m. (Franțuzism învechit) Cal falnic. Pintenii-mi d-oțel împinteneau cursieru-mi în luptă și măcel. MACEDONSKI, O. I 252. Se ținea de coama cursierului. NEGRUZZI, S. I 42. – Pronunțat: -si-er.
6. [DLRM] CURSIER, cursieri, s. m. (Franțuzism înv.) Cal falnic. [Pr. : -si-er] – Fr. coursier.
7. [DN] CURSIER s.m. Armăsar, cal de curse. [Pron. -si-er. / < fr. coursier].
8. [MDN '00] CURSIER, -Ă I. adj., s. f. (bicicletă) de curse. II. s. m. 1. armăsar, cal de curse. 2. comisionar. III. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei șalupe, pentru a trage în ax spre înainte. (< fr. coursier)
9. [DCR2] cursier s. m. (fig.) Comisionar ◊ „[...] acest integru și devotat «cursier al luminii» din lucrețianul marș al torțelor [...]” Sc. 7 XII 83 p. 4 (din fr. coursier; DEX, DN3 – alt sens)
10. [Șăineanu, ed. VI] cursier m. (galicism) cal mare și frumos: o surdă nechezare de ageri cursieri BOL. (= fr. coursier).
11. [Scriban] *cursiér m. (fr. coursier, d. cours, cu înț. de course, alergătură. V. corsar). Poet. Caĭ de călărie saŭ de bătălie.
12. [DOOM 3] cursier (cal de curse) (desp. -si-er) s. m., pl. cursieri
13. [DOOM 2] cursier (-si-er) s. m., pl. cursieri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL