1. [MDA2] curnut, ~ă a vz cornut
2. [Scriban] curnút, V. cornut.
3. [DEX '09] CORNUT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.
4. [DEX '09] CORNUȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn1 + suf. -uț.
5. [MDA2] cornut, ~ă [At: LEX. MARS. 197 / V: cur~ / Pl: ~uți, ~e / E: ml cornutus] 1-2 smf, a (Specie de animal) care are coarne. 3 smf Animal din cornute (1). 4-5 smf, a (Animal) cu coarne mari, bine dezvoltate. 6 a (Îs) Vite ~ Boul și vaca. 7 sf Vacă cu coarnele crescute lateral, care împunge. 8 a (Îc) Secară-~ă Corn-de-secară cf corn1 (29). 9 sm (Euf) Drac. 10 sf (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 11 sm (Bot; reg) Turiță (Agrimouia eupatoria). 12 sm (Bot; reg; îf cur~) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 13 smp (Bot; reg) Holeră (Xanthium spinosum). 14 smp (Bot; reg) Scaietele-popii (Xanthium strumarium). 15 smp (Bot; reg) Căldărușă (Aquilegia vulgaris).
6. [MDA2] cornuț2 sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: corn2 + -uț] 1 (Bot; reg) 1 Planta erbacee Cerastium alpinum, cu tulpina târâtoare și cu fructe în formă de capsule mici, cilindrice. 2 Planta erbacee Cerastium arvense, cu flori albe, care crește la munte sau prin livezi.
7. [MDA2] cornuț1 sn [At: T. PAPAHAGI, M. 140 / V: sc~[1] / Pl: ~e / E: corn1 + -uț] 1-60 (Șhp) Cornișor1 (1-60).
8. [MDA2] curnuț sm vz cornuț
9. [CADE] CORNUT I. adj. 1 🐒 Cu coarne (vorb. mai ales de boi, vaci, oi și capre): vite ~e ¶ 2 🌿 CLOPOȚEI-CORNUȚI = CĂLDĂRUȘĂ 3. II. CORNUTĂ (pl. -te) sf. Băn. 🌿 = LAUR [lat. cornutus].
10. [CADE] CORNUTĂ2 👉 CORNUT.
11. [CADE] CORNUȚ sbst. 🌿 Mică plantă ierboasă cu flori albe, ce crește prin livezile și poienile de la munte (Cerastium arvense) (🖼 1490) [corn1].
12. [CADE] CORNUȚEL = CORNUȚ.
13. [DLRLC] CORNUT, -Ă, cornuți, -te, adj. (Despre unele animale sau despre capul lor) 1. Care are coarne. Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. [Brațul Diariei] se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. (Substantivat) Cere-i mii de ntiorele Ș-alte sute De cornute. TEODORESCU, P. P. 87. ♦ (În credințele mistice, despre diavol) Cu coarne. Scărpinîndu-se în capul lățos cornut, [satana] începu a rîde. EMINESCU, N. 56. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. Săracii boii cornuți, Cum însoară niște muți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mîndre și cornute. ALECSANDRI, P. P. 1. 3. (În expr.) Secară cornută = cornul-secarei, v. corn2 (I 8).
14. [DLRM] CORNUT, -Ă, cornuți, -te, adj. (Despre unele animale sau despre capul lor) 1. Care are coarne. ♦ (Substantivat, f.) Vită cornută, animal cornut. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. (În expr.) Secară cornută = cornul-secarei, v. corn2. – Lat. cornutus.
15. [DLRM] CORNUȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina tîrîtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Din corn1+ suf. -uț.
16. [DN] CORNUT, -Ă adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu].
17. [MDN '00] CORNUT, -Ă adj., s. f. (animal, vită) cu coarne. (< lat. cornutus)
18. [Șăineanu, ed. VI] cornut a. cu coarne: vite cornute, boi, vaci și capre, în opozițiune cu oi și berbeci. [Lat. CORNUTUS].
19. [Scriban] cornút, -ă adj. (lat. cornutus, it. cornuto, fr. cornu, sp. cornudo. D. rom. vine rut. hornuta, pol. kurnuty, ceh. kurnota). Care are coarne: vite cornute (Și curnut: oaĭe curnută. R. S. Gr. S. 6, 63). Secară cornută, V. secară. Ban. S. f., pl. e. Datură. Neol. (fr. cornue). Retortă.
20. [Scriban] cornuț m. (d. corn). Un fel de scaĭ (xanthium strumarium). O plantă cariofilee (cerastium arvense). – Și curnuț.
21. [Scriban] curnúț, V. cornuț.
22. [DOOM 3] cornut adj. m., pl. cornuți; f. cornută, pl. cornute
23. [DOOM 3] cornuț s. m., pl. cornuți
24. [DOOM 2] cornut adj. m., pl. cornuți; f. cornută, pl. cornute
25. [DOOM 2] cornută s. f., g.-d. art. cornutei; pl. cornute
26. [DOOM 2] cornuț s. m., pl. cornuți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL