1. [MDA2] curnic sn [At: H II, 239 / V: cornic / Pl: ~ice / E: bg курникъ] (Dob; Mun; bgm) (Reg) Coteț pentru găini.
2. [Scriban] curníc n., pl. e (bg. kurnik, d. vsl. kurŭ, cocoș. V. curcă). Munt. est. Dum. Cotineață (maĭ ales bordeŭ de ținut găinile). V. curuĭelnic.
3. [MDA2] cornic sn vz curnic
4. [DER] curnic (curnice), s. n. – Coteț de găini. – Var. (Banat) curelnic, (Olt.) curuiac. Bg. kurnik (DAR), din sl. kurŭ „cocoș”, cf. curcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL