Definiție și ce înseamnă curmătură

1. [DEX '09] CURMĂTURĂ, curmături, s. f. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munți sau două dealuri; șa (4). – Curma + suf. -ătură.

2. [MDA2] curmătură sf [At: (a. 1763) URICARIUL XX, 406 / Pl: ~ri / E: curma + -tură] (Pop) 1 Secțiune transversală printr-un corp. 2 Depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte. 3 Prăpastie între doi munți și două dealuri. 4 Urmă rămasă în piele sau în trunchiul unui copac în locul unde a fost strâns cu o legătură Cf curma (1). 5 Durerile nașterii care determină îndoirea de mijloc.

3. [CADE] CURMĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 🌐 Valea care curmă continuitatea unui munte, formînd o trecere prin munți: din stînga, de subt curmătura unui deal, vine rîul Bahna (VLAH.) ¶ 2 Locul unde se curmă ceva, retezătură, cotor: tot de la dînsa i se trage și curmătură (corpului albinei) ce o are acuma (MAR.); aș fi putut atunci s’o retez (coada) de curmătura ei (ODOB.) ¶ 3 pl. 🩺 Dureri de șale, de mijloc, la femeie, care preced durerile facerii.

4. [DLRLC] CURMĂTURĂ, curmături, s. f. Depresiune, adîncitură pe culmea unui deal, a unui munte (care servește ca trecătoare); despicătură, prăpastie între doi munți sau două dealuri. Colo-n fundul curmăturii, Dormitînd pe-o buturugă, S-a ivit Muma-Pădurii. TOPÎRCEANU, B. 24. Linia de hotar este trasă sărind din curmătură la poale, din pîraie în munte. I. IONESCU, M. 36. Cucuie, pasăre sură... Să nu-mi cînți la curmătură. SEVASTOS, C. 206. ♦ Îndoitura căciulii. Fundul pălăriei mele... nu izbutea nici într-un chip să se înalțe dincolo de curmătura căciulilor vreunuia din ei. HOGAȘ, M. N. 202.

5. [DLRM] CURMĂTURĂ, curmături, s. f. Depresiune, adîncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munți sau două dealuri. – Din curma + suf. -(ă)tură.

6. [Șăineanu, ed. VI] curmătură f. vale prăpăstioasă între doi munți. [Lit. crestătură].

7. [Scriban] curmătúră f., pl. ĭ. Sfîrșit de deal, locu unde se termină un deal. Locu unde s’a curmat ceva, cum ar fi pe un lemn, la încheĭetura uneĭ mînĭ grase ș. a. Anafor, vîrtej de apă. Cotitură, cot de rîŭ.

8. [DOOM 3] curmătură s. f., g.-d. art. curmăturii; pl. curmături

9. [DOOM 2] curmătură s. f., g.-d. art. curmăturii; pl. curmături

10. [DAR] curmătură, curmături, s.f. (pop.) 1. secțiune transversală; crestătură, incizie. 2. depresiune, adâncitură în teren; deșelătură. 3. urmă, adâncitură, dungă. 4. (la pl.) durerile nașterii (facerii).

11. [DRAM 2021] curmătúră, curmături, s.f. 1. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte. 2. Valea dintre două dealuri apropiate: „Două dâmburi șî pântre ele-i curmătură” (ALRRM, 1973; h. 684). 3. Tăietură: „Tăiem on lemn și zâcem că l-am curmat” (Berbești); „Am tăiet on lemn și l-am curmat la vârf, să teamă curmătură” (Săpânța). 4. Urmă în pământ făcută de roata carului. 5. Urma lăsată de brăcinar: „Te legi strâns cu o sfoară, ți s-a făcut o curmătură” (Bârsana). ■ (top.) Curmătură, deal, pășune în Drăghia, Ungureni (Vișovan, 2008). (Sec. XVI). – Din curma + suf. -(ă)tură (DEX, MDA).

12. [DRAM 2015] curmătură, curmături, s.f. – 1. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte. 2. Urmă în pământ făcută de roata carului. 3. Urma lăsată de brăcinar. 4. Lemn ciuntat (curmat) la vârf (ALRRM, 1973: 684). ♦ (top.) Curmătură, deal, pășune în Drăghia, Ungureni (Vișovan, 2008). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din curma + suf. -(ă)tură (DEX, MDA).

13. [DRAM] curmătură, -i, s.f. – 1. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte. 2. Urmă în pământ făcută de roata carului. 3. Urma lăsată de brăcinar. 4. Lemn ciuntat (curmat) la vârf (ALR 1973: 684). – Din curma (cf. alb. kurmue) + -tură.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro