1. [DEX '09] CURIOZITATE, (2) curiozități, s. f. 1. Dorință de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. ♦ Indiscreție. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe; (concr.) lucru interesant care se întâlnește rar; ciudățenie, raritate. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. curiosité, lat. curiositas, -atis.
2. [MDA2] curiozitate sf [At: LB / V: ~ta / P: ~ri-o~ / Pl: ~tăți / E: fr curiosité, lat curiositas, it curiosita] 1 Dorință de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit. 2 Manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. 3 Indiscreție. 4-5 Caracterul ciudat al unei ființe sau al unui obiect Si: ciudățenie, raritate, (rar) bizarerie. 6 (Ccr; mpl) Lucru interesant, care se întâlnește rar Si: ciudățenie, raritate, (rar) bizarerie.
3. [CADE] * CURIOZITATE sf. 1 Dorința de a afla, de a cunoaște, de a vedea ¶ 2 pl. Lucruri rare,demne de văzut: am pornit să vizitez curiozitățile orașului (I.-GH.) [fr.].
4. [DLRM] CURIOZITATE, (2) curiozități, s. f. 1. Dorință de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit ; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. ♦ Indiscreție. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe ; (concr.) lucrul interesant care se întîlnește rar ; ciudățenie, raritate. [Pr.: -ri-o-] – Fr. curiosité (lat. lit. curiositas, -atis).
5. [DN] CURIOZITATE s.f. 1. Dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit. ♦ Indiscreție. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe; (concr.) raritate, ciudățenie. [Cf. fr. curiosité, it. curiosità].
6. [MDN '00] CURIOZITATE s. f. 1. dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit. ◊ indiscreție. 2. caracterul ciudat al unui lucru, al unei ființe; raritate, ciudățenie. (< fr. curiosité, lat. curiositas)
7. [Șăineanu, ed. VI] curiozitate f. 1. dorință de a vedea, de a ști; 2. indiscrețiune; 3. lucru rar: muzeu plin de curiozități.
8. [Scriban] *curiozitáte f. (lat. curiósitas, -átis). Dorință de a afla. Indiscrețiune. Lucru rar saŭ straniŭ pe care trebuĭe să-l vezĭ: curiozitățile unuĭ oraș. Om plin de curiozitățĭ, om sucit, năzuros, mofturos.
9. [MDA2] curiozita sf vz curiozitate
10. [DOOM 3] curiozitate (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. curiozității; (rarități, ciudățenii) pl. curiozități
11. [DOOM 2] curiozitate (-ri-o-) s. f., g.-d. art. curiozității; (rarități, ciudățenii) pl. curiozități
12. [MDO] curiozitate (i-o)
13. [IVO-III] curiozitate, -tăți.
14. [DAS] CURIOZITATE. Subst. Curiozitate, sete de cunoaștere, dorință de a afla, interes, curiozitate științifică; curiozitate nesănătoasă (bolnăvicioasă, maladivă), indiscreție. Zel, ardoare, ardență (livr.), neliniște. Întrebare. Atenție, concentrare. Căutare, cercetare, scrutare, scotocire, tatonare, sondare (fig.), investigare, studiere. Iscodire, iscodeală, iscodenie (rar), spionare, spionaj. Adj. Curios, interesat, atent, pătrunzător (fig.), scrutător, iscoditor, numai ochi și urechi, studios; indiscret, care își vîră nasul peste tot, băgăreț (fam.), băgăcios (fam.). Vb. A fi curios, a manifesta curiozitate, a muri de curiozitate, a manifesta interes, a fi atent, a fi numai ochi și urechi, a fi interesat, a căuta, a cerceta, a scruta, a tatona, a sonda (fig.), a examina; a-și băga nasul în toate (peste tot), a trage cu urechea, a asculta pe la uși, a se băga unde nu-i fierbe oala. a se băga ca musca-n lapte, a căsca gura, a sta cu gura căscată. A iscodi, a spiona. V. atenție, cunoaștere, informație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL