1. [Șăineanu, ed. VI] Curiați m. pl. familie din Alba, ilustrată de 3 fii cari se luptară cu Horații.
2. [DEX '09] CURIAT, -Ă, curiați, -te, adj. Care este compus din curii1; format pe curii1, pe adunări. [Pr.: -ri-at] – Din lat. curiatus.
3. [MDA2] curiat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: lat curiatus] Care este compus din curii1 (1).
4. [DN] CURIAT, -Ă adj. Care este compus, format din curii. [< lat. curiatus].
5. [MDN '00] CURIAT, -Ă adj. format din curii1 (1). (< lat. curiatus)
6. [Scriban] *curiát, -ă adj. (lat. curiatus). De curie, relativ la curie: comițiĭ curiate. Lictór curiat, care convoca adunarea pe curiĭ. Lege curiată, făcută de poporu adunat pe curiĭ.
7. [DOOM 3] curiat (desp. -ri-at) adj. m., pl. curiați; f. curiată, pl. curiate
8. [DOOM 2] curiat (-ri-at) adj. m., pl. curiați; f. curiată, pl. curiate
9. [Onomastic] CURIAȚI, s. (17 B 16); cf. litv. Koriat, n. de persoană și Curiac s. vechiu, azi Cîmpinița.
10. [DE] CURIAȚII v. Horații.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL